Bambus
| Bambus | |
|---|---|
| Lua error: Cannot create process: proc_open(/dev/null): Failed to open stream: Operation not permitted | |
| ' | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| Familie: | Poaceae |
| Subfamilie: | Bambusoideae |
| Modifică text Consultați documentația formatului | |
Bambus un grup de plante arborescente perene din familia Poaceae, subfamilia Bambusoideae. Subfamilia Bambusoideae include atît specii de bambus lemnos, cît și erbacee, cu un total de 1.575 de specii identificate în 111 genuri diferite. Bambusurile erbacee sunt de obicei mici și arată foarte asemănător cu ierburi, în timp ce bambusurile lemnoase (în funcție de specie) pot crește pînă la 40 m înălțime și pot ajunge la un diametru de 30 cm. Din acest motiv, sunt adesea confundate cu „arborii”.
Aproximativ 100 de specii sunt utilizate comercial, dintre care 20 au fost identificate ca fiind specii prioritare pentru cei care doresc să înființeze plantații de bambus. Dintre toate plantele cunoscute, bambușii sunt plantele arborescente care cresc cel mai repede (pînă la 1 metru pe zi). Vitalitatea uimitoare, rezistența extraordinară, greutatea redusă, ușurința în prelucrare cu unelte simple, frumusețea izbitoare atît în stare naturală, cît și finisată – aceste calități au oferit bambusului un rol mai lung și mai variat în evoluția umană decît orice altă plantă. A fost utilizat cel mai mult pentru adăpost, hrană, hîrtie și alte obiecte de uz zilnic. Dar pe lîngă utilizările sale tipice, bambusul are o gamă largă de misiuni ascunse în istoria umană, începînd de la schele de zgîrie-nori în Tokyo, tobogane de avion, aeronave și combustibil, pînă la medicamente pentru astm, păr și piele.[1]
Etimologie
Originea cuvîntului bambus vine din limba malaieză, de la cuvîntul „mambu”. La sfîrșitul secolului al XVI-lea, olandezii au numit planta „bamboo”, iar mai tîrziu a primit numele „bambusa” în latină. Unii cred că cuvîntul „bambu” a fost folosit inițial deoarece seamănă cu sunetul pe care îl face bambusul cînd explodează în foc. Cînd bambusul se încălzește, aerul din camerele sale goale se dilată și face un sunet puternic "bum-bum". [2]
Descriere
Aproape toate speciile de bambus ating dimensiuni impresionante (de exemplu, Dendrocalamus brandisii poate crește pînă la 38 m înălțime, iar circumferința tulpinii ajunge la 80 cm, adică aproximativ 25 cm în diametru).
Din rizomul bambusului obișnuit cresc foarte repede și abundent numeroase tulpini, de 18 m sau mai mari, avînd frunze de 18 cm lungime și 1,3 cm lățime. Fiecare grup sau întreaga populație dintr-o zonă nu înflorește timp de cîteva decenii, după care înflorește simultan și foarte abundent. După fructificare, în general, plantele mor complet în timp ce rizomii rămîn.
Bambusul gigant Bambusa gigantea înflorește aproximativ o dată la 30 de ani. Bambusa tulda din Indochina crește pînă la 22 m în decurs de o lună. Bambusul este cunoscut pentru viteza sa mare de creștere, iar viteza record este înregistrată la madake (Phyllostachys bambusoides), care poate crește 120 cm într-o singură zi.
Atunci cînd se cultivă bambus ca plantă decorativă, este important să se țină cont de faptul că această plantă are un rizom foarte dezvoltat, ceea ce îi permite să „invadeze” teritorii mari într-un timp scurt. Pentru a preveni această „extindere”, se recomandă crearea unor bariere speciale în sol înainte de plantare, pentru a împiedica rizomii să se răspîndească. Unele specii de bambus înfloresc extrem de rar — o dată la o sută de ani sau chiar mai rar. Chiar și bambusul de subpădure sau bambusul de talie mică înflorește o dată la 20 de ani. Dacă planta ajunge să înflorească, moare imediat după aceea, deoarece în această perioadă își epuizează ultimele resurse de energie. De obicei, perioada de înflorire acoperă teritorii extinse, iar moartea plantelor după înflorire duce adesea la dispariția completă a bambusului în acea zonă. Un astfel de caz a avut loc, de exemplu, în Europa în anii '90, unde bambusul era cultivat ca plantă ornamentală. Tăierea regulată poate preveni înflorirea și moartea ulterioară a plantei. Deoarece bambusul înfloresc atît de rar, fenomenul înfloririi este încă puțin studiat. De exemplu, nu se știe încă de ce perioada de înflorire apare atît de rar și ce mecanism declanșează începutul acesteia. Oamenii de știință consideră că, această înflorire rară a bambusului este o adaptare evolutivă care asigură reproducerea plantei — în natură nu există animale și păsări care să se hrănească exclusiv cu semințele acestei plante, deoarece este aproape imposibil să supraviețuiești pînă la următoarea înflorire.
Răspîndire
Bambusul se găsește în natură pe 5 continente: Africa, Asia, America de Sud, America de Nord și Australia. Cu alte cuvinte, bambusul este nativ pe toate continentele, cu excepția Antarcticii și Europei. Coincidență, diamantele se găsesc pe toate continentele, cu excepția Antarcticii și Europei. Bambusul crește în regiunile tropicale și subtropicale din Asia, Africa și America Latină. Cele mai nordice specii de bambus se găsesc în sudul Americii de Nord și în China centrală, iar cele mai sudice specii se găsesc în Patagonia. Bambusul apare și în mod natural în nordul Australiei. Spre deosebire de multe alte plante, bambusul poate tolera condiții extreme. Unele specii cresc în Anzi și Himalaya, de la nivelul mării pînă la 4.000 de metri deasupra nivelului mării, și unele specii pot suporta temperaturi sub -20 grade Celsius. Cele mai multe specii de bambus pot supraviețui și la secetă extremă sau umiditate excesivă. [3]
Importanța culturală
Bambusul este asociat cu numeroase semnificații simbolice. În China, simbolizează longevitatea, în India reprezintă prietenia. Pe Filipine, fermierii instalează cruci din bambus pe plantații ca talismane care aduc noroc. În Japonia, bambusul este, de asemenea, legat de concepte pozitive. Această plantă, cunoscută pentru creșterea ei foarte dreaptă și culoarea verde proaspătă a lăstarilor și frunzelor, este considerată un simbol al purității. Împreună cu ramurile de pin și floarea de sakura, bambusul este simbolul Țării Soarelui Răsare. La sfîrșitul anului, pe fiecare ușă din Japonia apar buchete de ramuri de pin și lăstari de bambus (kadomatsu), care, conform credințelor japoneze, aduc noroc în anul ce urmează. Bambusul a fost un subiect preferat de mulți artiști chinezi. Unul dintre cei mai cunoscuți maeștri ai desenului de bambus este artistul Wen Tong (1019—1079) din perioada Song. Deoarece bambusul înflorește foarte rar și semințele sale sunt consumate în principal în perioadele de foamete, în unele culturi, înflorirea bambusului este interpretată ca un semn prevestitor al foametei.
Există proverbe, zicători și expresii care includ cuvîntul „bambus”. „Așa nu se îndoaie bambusul!” — slogan vietnamez din timpul războiului cu SUA. „A fuma bambus” — o expresie argotică rusă care înseamnă inactivitate. În limba chineză modernă există un vechi chengyu „prune verzi, cal de bambus” (chineză simplificată 青梅竹马, pinyin qīng méi zhú mǎ), provenind din poezia lui Li Bo „Motivul Chang'anului” (chineză simplificată 长干行) și însemnînd jocuri inocente și sincere între un băiat și o fată în copilăria lor. [4]
Întrebuințări
Ca produs alimentar
Mugurii tineri de bambus sunt folosiți în alimentație. Cel mai frecvent se consumă speciile Bambusa, Dendrocalamus și Phyllostachys. Bambusul destinat consumului se taie imediat după răsărire, cînd mugurii sunt încă acoperiți cu frunze foarte rezistente, de culoare cafeniu închis, care sunt îndepărtate înainte de a fi prelucrați culinar. Mugurii de bambus conțin glicozide cianogenice, care se descompun în timpul prelucrării culinare. Multe specii de bambus conțin și substanțe amare, care sunt, de asemenea, distruse prin gătire. Bambusul este hrana principală a urșilor panda.
Ca material de construcție
Ca material de construcție, bambusul poate fi utilizat pentru a construi case. În trecut, întreaga capitală a Thailandei era construită pe pontoane din bambus. De asemenea, din bambus se construiau poduri și sisteme de apă.
În ultimul deceniu, s-a înregistrat un adevărat boom arhitectural la nivel mondial, legat de creșterea numărului de zgîrie-nori din lemn. Arhitecții de la biroul Tokamarch au proiectat un zgîrie-nori din bambus, numit XishuangbanNa Residence, care amintește de construcțiile tradiționale ale satelor Dai din China. Avînd în vedere că urbanizarea rapidă din orașele din întreaga țară ignoră cultura locală și condițiile climatice, biroul de arhitectură și-a bazat abordarea pe arhitectura populară și materialele locale. Rezultatul este un proiect modern de complex rezidențial urban care este în armonie cu mediul natural înconjurător.
Arhitecții au folosit bambusul pentru a crea structuri spirale care se extind de la podea pînă la tavan, ascunzînd stîlpii din beton în cafeneaua Nocenco, situată pe acoperișul unui hotel cu șapte etaje în orașul Vinh, Vietnam. [5]
Ca planta decorativă
În grădinărit, bambusul este unul dintre elementele de bază în grădinile chinezești și cîștigă din ce în ce mai multă popularitate și în grădinile europene.
Bambusul pe terase, amenajarea curților interioare, protecția împotriva soarelui și vîntului — toate acestea pot fi utilizate în grădinăritul decorativ. Frunzișul verde luxuriant, tulpinile de diferite culori și forme se potrivesc oricărui tip de grădină și se armonizează perfect cu flori și copaci.
Pentru fabricarea diferitor obiecte de uz casnic
Bambusul este utilizat pentru fabricarea mobilierului. Din bambus se fac pălării, coșuri țesute, perdele, bețișoare pentru mîncare și multe altele.
- Locuitorii din Java folosesc bambusul atît ca „vase” pentru gătit, cît și ca ingredient pentru alimente — tăind mugurii tineri de bambus și fiind copți pe cărbuni în tulpinile de bambus.
- În China, bambusul a fost folosit ca material pentru scris, inclusiv pentru fabricarea pensulelor. În Japonia, în perioada medievală, din tuburi groase de bambus se fabricau recipiente pentru materiale granulare și lichide, precum sticlele.
- Din bambus spart se fac diverse obiecte țesute, inclusiv îmbrăcăminte. În Europa, bambusul a fost folosit timp de multă vreme pentru fabricarea bastoanelor și mînerele de umbrele. De asemenea, sunt bine cunoscute bețele de pescuit din bambus și bețele de schi. În Statele Unite, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, bambusul a fost folosit chiar și pentru fabricarea cadrului bicicletelor.
- În India, exista o castă numită bansphor (de la „bans” — bambus), care reprezenta o comunitate de meșteșugari specializați în fabricarea obiectelor din bambus.
Ca material pentru confecționarea instrumentelor muzicale
În unele țări, în special în China, Indonezia, Japonia, India și pe insula Tahiti, bambusul este folosit pentru fabricarea diverselor instrumente muzicale. De exemplu, în Japonia se fabrică fluiere „shakuhachi” din bambus, iar în India se fac fluiere „bansuri”. Totuși, utilizarea bambusului nu se limitează doar la instrumentele de suflat; acesta este folosit și pentru fabricarea instrumentelor cu coarde și a celor de percuție.
Ca armă
Din bambus se fabrică și se fabricau diferite tipuri de arme: puști cu țeavă, sulițe, săgeți, vîrfuri de săgeți și lance. În Japonia, în procesul de prelucrare foarte complicat, se fabricau arcuri samurai din bambus. Folosind o tehnologie similară de prelucrare, arcuri din bambus sunt realizate și pentru arcașii moderni. În timpul Războiului din Vietnam, partizanii care luptau împotriva forțelor americane montau capcane și gropi de lupi, fundul acestora fiind acoperit cu țevi de bambus cu vîrfurile tăiate sub un unghi ascuțit. Palierele ascuțite de bambus au servit ca arme improvizate pentru militanții indonezieni în timpul luptei pentru independență împotriva coloniștilor olandezi. În Indonezia, acest tip de lance din bambus (în indoneziană „Bambu runcing”, adică bambus ascuțit) este un simbol al luptei pentru eliberare națională. Există legende (deși nu există surse documentare sau fapte istorice care să le menționeze) conform cărora bambusul a fost folosit ca instrument de tortură dureroasă și îndelungată sau execuție. Victima era legată de vîrful tăiat al unui bambus sau de un lăstar tînăr, care creștea și străpungea persoana condamnată.
Ca materie primă
În China, cea mai mare parte a hîrtiei era fabricată din muguri tineri de bambus, iar fibra de bambus produsă în Jamaica era principalul material pentru fabricile de hîrtie din America de Nord. În nodurile tulpinilor vechi de bambus se formează ceea ce se numește „tabaxir”, utilizat în medicina tradițională chineză, precum și ca material de lustruire și exportat în cantități mari în Arabia. [6]