Declarația de Independență a Republicii Moldova
Declarația de Independență a Republicii Moldova a fost adoptată pe 27 august 1991 de către Parlamentul nou ales al Republicii Moldova, marcând desprinderea oficială a țării de Uniunea Sovietică și proclamarea sa ca stat suveran și independent.
Contextul istoric
În anii 1980, Uniunea Sovietică a început să se confrunte cu crize economice și politice care au dus la slăbirea controlului central asupra republicilor sovietice. În 1989, mișcarea de eliberare națională din Moldova a câștigat avânt, culminând cu proclamarea limbii moldovenești ca limbă de stat și revenirea la alfabetul latin.
Procesul de autodeterminare s-a accelerat după Declarația de Suveranitate din 23 iunie 1990, care a afirmat dreptul poporului moldovean de a-și decide propriul destin. Evenimentele din august 1991, inclusiv tentativa eșuată de lovitură de stat de la Moscova, au creat condițiile favorabile pentru proclamarea independenței.
Conținutul Declarației
Declarația de Independență a Republicii Moldova afirmă:
- Desprinderea de Uniunea Sovietică și constituirea unui stat independent, suveran și neutru;
- Respectarea principiilor de drept internațional și aderarea la Carta Națiunilor Unite;
- Dreptul la autodeterminare al poporului moldovean.
Documentul este semnat de toți deputații prezenți la ședința din 27 august 1991 și reflectă voința poporului moldovean de a-și afirma identitatea națională și de a se integra în comunitatea internațională.
Semnificație și impact
Declarația de Independență a deschis calea pentru recunoașterea internațională a Republicii Moldova ca stat suveran. Pe 2 martie 1992, Republica Moldova a devenit membru al ONU.
Această declarație rămâne un simbol al luptei pentru libertate și independență națională și este sărbătorită anual pe 27 august, ziua națională a Republicii Moldova, cunoscută sub numele de Ziua Independenței.