Contacuzino Vladimir

De la MediaWiki
Sari la navigare Sari la căutare

Biografie

Contacuzino Vladimir

Vladimir Gheorghievici Cantacuzino a fost un general-maior rus, erou al Primului Război Mondial, provenind dintr-o familie nobiliară a Cantacuzinilor cu origini moldovenești din Gubernia Bessarabia. Fiul lui Gheorghe Grigorievici Cantacuzino, a primit o educație militară de elită. În calitate de Prinț, acesta a moștenit titlul nobiliar ereditar specific familiei sale de origine moldovenească.

A absolvit al 4-lea Corp de Cadeți din Moscova (1892) și Școala Militară de Artilerie Mihailovsk (1895), fiind repartizat ca sublocotenent în Bateria a 15-a de artilerie călare. A servit în diverse unități de artilerie și cavalerie, participînd la conflicte militare importante ale epocii.

Cariera militară

  • 1892: Intră în serviciul militar la 31 august.
  • 1893: Avansat sublocotenent la 7 august, în Bateria a 15-a de artilerie călare.
  • 1895: A absolvit Școala Militară de Artilerie Mihailovsk cu calificativ de prim rang.
  • 1897: Avansat locotenent.
  • 1901: Promovat căpitan secund la 7 august.
  • 1902: Transferat la Bateria a 3-a de artilerie cazacă din Transbaikal, fiind redenumit sotnic la 9 iunie.

Participarea în Războiul ruso-japonez (19041905)

Cantacuzino a luptat în cadrul Bateriei a 3-a transbaikale de cazaci, Regimentului 1 de cavalerie Zaamur al gărzii de frontieră și Bateriei a 4-a din Brigada 1 de artilerie a Infanteriei din Siberia de Est.

  • 1905: Avansat esaul la 21 februarie. Transferat la Bateria a 15-a de artilerie călare și redenumit căpitan (decembrie 1905).

Promovări ulterioare

  • 1908: Comandant al Bateriei a 2-a de artilerie de rezervă pînă la desființarea acesteia, avansat locotenent-colonel la 1 septembrie.
  • 1909: Confirmat comandant al Bateriei a 19-a de artilerie călare la 1 septembrie.
  • 1913: A absolvit Școala de Artilerie pentru Ofițeri.

Primul Război Mondial

A comandat Divizionul al 9-lea de artilerie călare și a fost inspector al artileriei Corpului al 2-lea de cavalerie (19141917). S-a remarcat prin curaj și pricepere, primind distincții importante:

  • 11.08.1914: A respins trei atacuri ale husarilor maghiari asupra bateriei sale rămase fără sprijin sub satul Kamenka-Strumilovo. Decorat cu Ordinul Sf. Gheorghe, clasa a IV-a (decret din 03.02.1915):„Pentru curajul excepțional arătat în lupta de la satul Lapy-Polskie, în 11 august 1914, cînd, fără protecție, a respins cu cartușe atacul a trei escadroane de husari maghiari și al bicicliștilor care au atacat flancul stîng și spatele bateriei sale, salvînd astfel tunurile de capturarea inamicului.”
  • Rîul San: A sprijinit infanteria la 1200 de pași, fiind decorat cu Sabia de Onoare Sf. Gheorghe (decret din 09.03.1915):„Pentru acțiunea strălucită la comanda bateriei, care a fost singura ce a trecut rîul San și, pe sectorul Diviziei a 42-a de infanterie, a sprijinit constant infanteria cu foc de la 1200 de pași.”
  • 1915: Avansat colonel la 10 martie, pentru merite în lupte (cu vechime din 24 noiembrie 1914).
  • 1917: Avansat general-maior la 15 martie (cu vechime din 24 noiembrie 1916). Comandant al Regimentului al 9-lea de husari din Kiev (martie–mai) și al Regimentului de Gardă al Husarilor (mai–octombrie). A fost rănit.

Războiul Civil

A participat la Mișcarea Albă în Siberia, comandînd Divizia a 2-a de cavalerie Ufimsk și fiind implicat în Marșul de Gheață Siberian.

  • 11.07.1919: Inclus în rezerva de funcții la Biroul Generalului de Gardă al Comandantului Suprem A.V. Kolceak.
  • 05.09.1919: Numit comandant al Diviziei de Cavalerie Ufa a Armatei a 2-a.
  • 01.1920: Divizia a făcut parte din Armata din Orientul Îndepărtat.

Exilul

După război, Vladimir Gheorghievici Cantacuzino a emigrat, locuind în Franța și ulterior în România.

  • 1921: Participant la Congresul Monarhic din Reichenhall.
  • Membru al Asociației Artileriei Călare.
  • A murit în Bessarabia în 1937.

Distincții

  • Ordinul Sf. Stanislav, clasa a III-a, cu săbii și fundă (1904).
  • Ordinul Sf. Ana, clasa a III-a, cu săbii și fundă (1904).
  • Ordinul Sf. Ana, clasa a IV-a (1905).
  • Ordinul Sf. Stanislav, clasa a II-a, cu săbii (1907).
  • Ordinul Sf. Vladimir, clasa a IV-a, cu săbii și fundă (ianuarie 1915).
  • Ordinul Sf. Gheorghe, clasa a IV-a (03.02.1915).
  • Sabie de Onoare Sf. Gheorghe (09.03.1915).
  • Ordinul Sf. Vladimir, clasa a III-a, cu săbii (02.08.1915).
  • Săbii pentru Ordinul Sf. Ana, clasa a II-a (13.04.1915).