Apostol Veniamin
Veniamin Apostol (15 august 1938, Dubna, județul Soroca – 14 decembrie 2000, Chișinău)
A fost un regizor și actor din Republica Moldova, artist al poporului și personalitate marcantă a artei teatrale moldoveneşti.
Biografie
Veniamin Apostol s-a născut pe 15 august 1938 în satul Dubna, județul Soroca, în familia lui Gavril și Eudochia Apostol. A urmat școala de șapte clase în satul natal (1945-1952), după care a absolvit Tehnicumul de Bibliotecari din Soroca și Școala de iluminare culturală „E. Sârbu” din Soroca (1955). În 1964, a absolvit Institutul de Stat al Artelor „G. Musicescu” din Chișinău, Facultatea teatrală, specialitatea Actor teatru dramatic, sub îndrumarea lui Valeriu Cupcea. În 1969, a obținut diploma în regie de teatru dramatic la Institutul de Artă Teatrală „A. Lunacearski” din Moscova, în clasa renumitului regizor Anatolii Efros.
A debutat ca regizor în 1969 cu spectacolul „Noaptea cu privighetori” de O. Ejov. Din 1968, a fost regizor la Teatrul Academic Muzical-Dramatic „A.S. Pușkin” (actualul Teatru Național „Mihai Eminescu”) din Chișinău, unde în 1977 a devenit prim-regizor.
Colaborarea sa cu dramaturgul Dumitru Matcovschi a dat naștere unor spectacole emblematice, precum:
În 1985, din cauza promovării valorilor naționale pe scena teatrului moldovenesc, a fost transferat la Teatrul Dramatic Rus „A.P. Cehov” din Chișinău, unde a devenit prim-regizor. A montat spectacole importante, printre care „Mârțoaga cu clopoței” de Ion Druță și „Frică și disperare în al Treilea Reich” de Bertolt Brecht.
Din 1987, Veniamin Apostol a fost ales președinte al Uniunii Teatrale din Moldova, conducînd organizația timp de 9 ani. În perioada 1991-1999, a ocupat funcția de rector al Institutului de Stat al Artelor din Republica Moldova, devenind ulterior șef al Catedrei Regie.
A fost deputat al Congresului deputaților poporului din Uniunea Sovietică în 1989, susținînd valorile naționale moldovenești. A publicat articole, cronici teatrale și schițe de portret, iar printre lucrările sale se numără o monografie dedicată profesorului său Anatolii Efros.
Veniamin Apostol a decedat la 14 decembrie 2000, în urma unui accident vascular cerebral, și a fost înmormîntat la Cimitirul Central din Chișinău. În 2010, la Soroca, a fost fondat Teatrul „Veniamin Apostol” în memoria sa.
Activitatea artistică
Veniamin Apostol a adus în teatrul moldovenesc un suflu nou, promovînd o abordare poetico-psihologică și descătușarea totală a actorului. A montat numeroase spectacole pe diverse scene din Republica Moldova, România și Rusia. Printre realizările sale din anii 1970-1980 se numără:
- „Al patrulea” de K. Simonov (1970)
- „Alexandra” de I. Ștok (1971)
- „Toate trei anotimpurile” de A. Busuioc (1972)
- „Casa mare” de Ion Druță (1977)
- „Pomul vieții” de Dumitru Matcovschi (1980)
- „Biedermann și incendiatorii” de Max Frisch (1984).
După 1985, Apostol s-a orientat spre teatrul brechtian, remarcîndu-se prin spectacole precum „Teroarea și mizeriile celui de-al Treilea Reich” de Bertolt Brecht și „Filomena Marturano” de E. de Filippo. În anii 1990, a experimentat accente de teatralitate, punînd în scenă piese ca „Inimă de cîine” de M. Bulgakov (1990) și „Trei surori” de A. Cehov (1998).
Ca actor, Apostol a interpretat numeroase roluri în teatru, film și spectacole televizate, incluzînd apariții în „Lăutarii” (1971) de Emil Loteanu și „Hyperion” (1986).
Activitatea pedagogică
Din 1973, Veniamin Apostol a început o carieră didactică la Institutul de Arte din Chișinău, avansînd pînă la rangul de profesor universitar. A format peste 150 de actori, mulți dintre aceștia devenind figuri importante ale teatrului național.
Distincții și recunoașteri
- 1977 – Doctor în Studiul artelor
- 1982 – Maestru Emerit în Arte
- 1988 – Artist al Poporului din Moldova
- 1996 – Laureat al Premiului Național
- Ordinul „Drapelul Roșu al Muncii” (URSS)
- Ordinul Republicii (Republica Moldova).
Veniamin Apostol rămîne o figură centrală a teatrului și pedagogiei artistice moldovenești.