Alexei Mateevici

Alexie (sau Alexei) Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 24 august 1917, Chișinău) a fost unul din cei mai reprezentativi scriitori moldoveni din Basarabia. Născut în Gubernia Basarabia, actualmente Republica Moldova.

This infobox may be used to create a genre-specific section within {{Infobox person}} (or similar biographical infobox templates) for cases where a person may be notable in more than one field; a generic example is shown below. For guidance on usage, see Wikipedia:Infobox modules. Also see the Template:Infobox documentation which explains embedding and subboxes.

<syntaxhighlight lang="wikitext" style="overflow: auto;"> Format:Infobox person

}}

</syntaxhighlight>

Cronologie

La 27 martie (stil vechi) se naște la Căinari, fostul județ Bender, Alexei Mateevici, primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părțile județului Soroca, căsătorit cu Nadejda Mateevici (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căușeni.Părinții se mută cu traiul în satul Zaim, localitate situată pe drumul dintre Căușeni și Cimișlia. Aici micul Alexei învață la școala primară și se familiarizează cu frumoasele povești și balade, pe care le aude de la părinții săi, precum și de la țăranii de prin partea locului. A fost înscris de părinți la școala teologică din Chișinău, pe care o termină (conform adeverinței de absolvire) în 1902, „cu privilegii”(cu laude). Își urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoștință și se împrietenește cu viitorul sculptor Alexandru Plămădeală (1880 - 1940), care studia și el la seminar în aceeași perioadă. La 24 iunie, la numai 43 de ani, încetează din viață tatăl lui, Alexei Mateevici.

În 1907, în primele numere ale ziarului „Basarabia” (din 1907) publică poeziile „Ţăranii”, „Eu cînt”, „Ţara”, precum şi articolele „Sfîntul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” şi „Din cîntecele poporane ale Basarabiei”.

Devine student la Academia teologică din Kiev, pe care a absolvit-o în 1914. În aceiași ani, după mărturisirea unui coleg, „Mateevici trăia ca într-o beție a cititului”. Traduce mult din literatura rusă clasică și studiază trecutul istoric și cultural al poporului său.

Alexei Mateevici (1910) student la Academia din Kiev, anul III.

Între 1910 - 1911 publică în „Chisineovschie eparhialinie vedomosti” (nr.45, 49, 52 din 1910 și nr.42 din 1911) studiul lingvistic „Momente ale influenței bisericești asupra originii și dezvoltării istorice a limbii moldovenești”, precum și articolele “Motive religioase în credințele și obiceiurile moldovenilor basarabeni” (nr.9, 13, 14), “Bocetele funerare moldovenești” (nr.38, 39, 40, 41). Vede lumina tiparului (Chisineovschie eparhialinie vedomosti, nr. 12, 13, 19, 22, 23) articolul „Schiță a traducerilor moldovenești religioase și de trai”. Apare în revista „Luminatorul” (nr. 8, 9, 10, 11) studiul „Mitropolitul Gavril Bănulescu - Bodoni”. Se căsătorește cu Teodora Borisovna Novitschi, absolvă Academia Teologică cu teza de licență Concepția religioasă și filosofică la Fechneenner și se întoarce la Chișinău. La 22 septembrie e numit provizoriu profesor de limba greacă la seminarul unde învățase. Ține o cuvîntare în fața absolvenților seminarului din Chișinău. La 23 iunie vizitează străvechea biserică din Căușeni, pe care o găsește „uimitor de bine păstrată”. În anul 1915 se înrolează în armata rusă ca preot militar, iar în 1916 este trimis pe frontul din Romînia. În vara anului 1916 scrie poeziile: „Văd prăbușirea”, „Cîntec de leagăn”, „Basarabenilor”, „Frunza nucului”, „Unora” ș.a. La 17 iulie creează poezia Limba noastră, publicată în Cuvînt moldovenesc. La 13 august (stil vechi), bolnav de tifos exantematic, se stinge din viață la spitalul nr.1 din Chișinău și este înmormîntat la Cimitirul Central din Chișinău. 

În anul 1994, versurile poeziei Limba noastră au fost alese ca text al Imnului de Stat al Republicii Moldova. Poezia Limba noastră se fixează definitiv în registrul marii arte, fiind superioară versurilor pe aceeași temă ale lui George Coșbuc sau George Sion

În lirica sa, poezia religioasă, uneori remarcabilă (Roagă-te), alternează cu poezia revoltei sociale, expresie a durerii poetului pentru soarta țăranilor moldoveni, apăsați de nevoi și suferințe. Poeziile Eu cînt, Țăranii, Cântecul zorilor, Țara împletesc nota elegiacă cu tonalitatea energică și credința în „ivirea zorilor” dreptății și devin profund definitorii pentru profilul poetului militant.

A colaborat la revista Luminătorul, Viața Basarabiei, Cuvînt moldovenesc etc. cu versuri originale și traduse (din Al. K. Tolstoi, S. I. Nadson, Gavrila Derjavin, Mihail Lermontov, Alexandr Sergheevici Pușkin).

Scrieri

• Poezii, publicate cu o prefață de P. V. Haneș. București, 1926 (ed. II, București, 1936)
• Poezii, cu o prefață de L.T. Boga, Chișinău, 1937
• Scrieri alese, ediție îngrijită și prefațată de I. Vartician și F. Levit, Chișinău, 1966 (ed. II 1971, ed. III 1977)
• Pagini alese, tabel cronologic, note și comentarii de V. Nazar, prefață de A. Hropotinski, Chișinău, 1985
• Scrieri, ed. îngrijită, studiu introductiv, note, variante și bibliografie de I. Nuță, Iași, 1989
• Limba noastră, Chișinău, 1989