Tulpină

Tulpina este organul vegetativ care asigură legătura morfologică şi fiziologică între principalele organe de nutriţie ale plantei: rădăcină şi frunze. Este un organ, preponderent, de formă cilindrică cu simetrie radială şi geotropism negativ. Tulpina este adaptată pentru a îndeplini două funcții principale: susținerea frunzelor, florilor, fructelor și conducerea sevei brute (sens ascendent) și elaborate (sens descendent). Funcțiile nespecifice ale tulpinii includ asimilarea (la tulpinile verzi), depozitarea, protecția și înmulțirea vegetativă. Tulpina adevărată apare doar la cormofite. În funcție de mediul în care trăiesc, tulpinile pot fi: aeriene la majoritatea cormofitelor, acvatice și subterane, acestea din urmă reprezentînd adesea modificări profunde. Tulpina derivă din tulpinița embrionului care, prin ramificare, va forma ramurile de ordinele I, II, III etc.

Morfologia tulpinii

Tulpina și ramificațiile sale sunt formate din noduri și internoduri. Nodul reprezintă o parte proeminentă a tulpinii unde sunt atașate frunzele. Unghiul dintre baza unei frunze și tulpină este numit axilă (sau subsuoara frunzei). În acest loc se dezvoltă mugurii axilari sau laterali ai tulpinii. Internodurile, care sunt porțiunile mai subțiri dintre noduri, pot varia în lungime în funcție de specie. Adesea, lungimea internodurilor scade de la baza tulpinii către vîrf. Ultimul internod se termină cu un mugure denumit terminal sau apical. Tulpinile pot fi erbacee sau lemnoase; tulpina principală a plantelor lemnoase se numește trunchi.

Ramificaţia tulpinii

La unele plante, tulpinile nu prezintă ramificații, fiind formate dintr-un singur ax, ca la specii din familia Poaceae și Palmae. Ramificarea tulpinilor depinde de modul în care sunt dispuse mugurii pe tulpină și de condițiile de mediu în care plantele cresc. Există trei tipuri principale de ramificație: dichotomică, monopodială și simpodială.

Ramificația dichotomică

Ramificația dichotomică, termen ce provine din greacă și înseamnă „a împărți în două”, se referă la divizarea conului vegetativ al tulpinii în două ramuri primare, care apoi se bifurcă la rândul lor în ramuri secundare și așa mai departe. Acest tip de ramificare este considerat unul primitiv și se întâlnește la talofite (precum algele, ciupercile, lichenii) și la unele cormofite, cum ar fi speciile din genurile Lycopodium și Selaginella.