Roiniță

Roiniță
Melissa_officinalis.jpg
Clasificare științifică
Regn:	Plantae
Familie:	Lamiaceae
Specie:	Melissa
Nume binomial
Melissa officinalis (L), Ach.

Roiniță (Melissa officinalis) este o plantă perenă din genul Melissa L., familia Labiatae (Lamiaceae). Roinița este meliferă, aromatică și are proprietăți curative..

Etimologie

Melissa officinalis (Roiniță)

Numele genului Melissa derivă din grecescul Melissa = albina, deoarece planta atrage albinele(bun melifer). Cu frunze de roiniţă se prelucrau strupurile înainte de a da drumul în ele la un roi nou de albine.

Sinonime

Calamintha officinalis Moench., Melissa graveolens Host, Thymus melissa E.H.L.Krause [1]

Descriere

Melissa officinalis este o plantă perenă, erbacee. Întregul sistem radicular se compune din numeroase rădăcini adventive fibroase care pornesc de pe rizomul subteran. Rizomul este orizontal, lung de circa 25-30 cm, colorat în brun-gălbui, lignificat. Pe rizom se formează stoloni ascendenti care dau naştere la tulpini. Tulpina, ierboasă, înaltă de 60-120 cm şi groasă de 3-5 mm, patrangulară, păroasă la bază şi păroasă în partea superioară, este anuală. Pe acelaşi rizom apar mai multe tulpini formînd o tufă compactă. Frunzele sunt opuse, cu peţiol lung de 2-4 cm. Limbul frunzei este lung de 3-6 (-8) cm şi lat de 2-5 cm, de formă ovată, cu vîrful obtuz şi marginile crenat-serate. Frunzele sunt acoperite cu peri rari şi scurţi, glandulari, simpli sau ramificaţi, mai des pe nervuri. Florile, scurt pedicelate, sunt grupate cîte 5-15 în verticile aşezate la noduri, în axila frunzelor superioare. Corola este de culoare albă-gălbuie, albă sau liliachie. Fructele sunt nucule, ovoide, de culoare brună, lungi de 1-2 mm şi cu aspect persistent. [2]

Răspîndire

Roiniţa creşte în flora spontană a multor ţări din sudul Europei, vestul Asiei şi nordul Africii. Ea este cultivată în multe ţări din zona temperată. În prezent roiniţa se cultivă în majoritatea regiunilor din Republica Moldova.

Referință istorică

În Evul Mediu și în perioada Renașterii, mulți dintre cei mai importanți medici europeni foloseau pe scară largă această plantă medicinală. Medicul și alchimistul elvețian Paracelsus numea melisa „elixirul vieții”, iar botanistul englez Nicholas Culpeper o recomanda pentru „alungarea vaporilor melancolici”. Roinița era, de asemenea, un ingredient al „apei carmelite”, un faimos medicament medieval pentru toate bolile. [3]

Recoltarea

Melissa officinalis (Recoltarea)

Ca materie vegetală se folosesc părţile aeriene de roiniţă - Melissae herba. Timpul optim de recoltare este la sfîrşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise; în această perioadă planta conţine maximum de ulei volatil. Roiniţa se recoltează pe timp uscat, dimineaţa după ce s-a ridicat roua. Se taie părţile aeriene, cu secera, la 3-5 cm de la suprafaţa solului. În timpul unui sezon de vegetaţie se pot obţine 2-3 recolte.[4]

Compoziția chimică

În mare parte sunt prezenți acizii hidroxicinamici (rosmarinic [pînă la 6%], p-cumaric, cafeic și clorogenic), și un ulei esențial (0,02–0,37%) compus din mai mult de 40% monoterpene și mai mult de 35% sesquiterpene. Cele mai semnificative componente terpenoide sunt citralul (un amestec de izomeri neral și geranial), citronelal, geraniol, nerol, linalool, acetat de farnesil, humulen (α-cariofilen), β-cariofilen și eremofilene. Alte componente includ flavonoide, taninuri și triterpene acide (de exemplu, acizi ursolic și oleanolic);

Proprietăți farmacologice

Antispasmodic

Uleiul esențial a inhibat contracțiile în ileonul de cobai, duodenul de șobolan, precum și în jejunul și aorta de iepure in vitro. Uleiul esențial a prezentat, de asemenea, activitate relaxantă a mușchilor netezi în mușchiul traheal al cobaiului.

Antiviral

Un studiu multicentric deschis pe 115 pacienți cu infecții cu herpes simplex ale pielii și mucoaselor de tranziție a demonstrat că aplicările externe ale unui extract apos liofilizat de 1% din Folium Melissae într-o bază de cremă au redus timpul de vindecare al leziunilor herpetice de la 10–14 zile la 6–8 zile. Tratamentul cu crema a prelungit, de asemenea, intervalele fără recidivă, comparativ cu alte preparate topice antivirale care conțin idoxuridină și clorhidrat de tromantadină. Un studiu ulterior randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo pe 116 pacienți cu infecții cu herpes simplex ale pielii și mucoaselor de tranziție a demonstrat o reducere semnificativă a dimensiunii leziunilor herpetice în termen de 5 zile la pacienții tratați cu aceeași cremă, comparativ cu tratamentul placebo.

Sedativ

Inhalarea uleiului esențial a avut un efect slab de liniștire la șoareci.

Întrebuințarea în medicină

Susținute de date clinice

Extern, pentru tratamentul simptomatic al herpesului labial.

În farmacopei și în sistemele tradiționale de medicină

Administrat oral ca carminativ pentru tulburările gastrointestinale și ca sedativ pentru tratamentul tulburărilor nervoase ale somnului.

În medicina populară, neîntemeiate pe date experimentale sau clinice

Tratamentul amenoreei, astmului, înțepăturilor de albine, tusei, amețelilor, dismenoreei, migrenelor, tahicardiei, durerilor de dinți, traheobronșitei și incontinenței urinare.

Bibliografie

• Van den Berghe DA et al. Present status and prospects of plant products as antiviral agents. In: Vlietinck AJ, Dommisse RA, eds. Advances in medicinal plant research.

Stuttgart, Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft, 1985:47–99.

• Konig B, Dustmann JH. The caffeoylics as a new family of natural compounds.

Naturwissenschaften, 1985, 72:659–661.

• Itokawa H et al. Studies on the constituents of crude drugs having inhibitory activity against contraction of the ileum caused by histamine or barium chloride. I.

Screening test for the activity of commercially available crude drugs and the related plant materials. Shoyakugaku Zasshi, 1983, 37:223–228.

• Forster HB, Niklas H, Lutz S. Antispasmodic effects of some medicinal plants. Planta

Medica, 1980, 40:309–312.

• Wagner H, Sprinkmeyer L. Über die pharmakologische Wirkung von Melissengeist.

Deutsche Apotheker Zeitung, 1973, 113:1159–1166.