Menta: Diferență între versiuni

De la MediaWiki
Sari la navigare Sari la căutare
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
VizualWikitext
Fără descriere a modificării
Fără descriere a modificării
Linia 1: Linia 1:
{{referințe}}{{Taxobox-wd|Culoare=Green}}'''Busuiocul''' ('''''Ocimum basilicum''''') este o plantă din genul [[Ocimum]], [[Familie (biologie)|familia]] [[Lamiaceae]]. Este o plantă ierboasă originară din [[Asia]] tropicală.
{{note de subsol|date=decembrie 2019}}
{{altesensuri}}
{{Taxobox-wd}}


Atinge între 20–60&nbsp;cm înălțime, având [[Frunză|frunzele]] de culoare verde deschis, mătăsoase, cu lungimi cuprinse între 1,5–5&nbsp;cm și late de circa 1–3&nbsp;cm. Florile sunt de culoare albă, aranjate într-o terminație numită [[racem]]. În mod neobișnuit pentru familia [[Lamiaceae]], cele patru [[Stamină|stamine]] și [[Pistil|pistilul]] nu emerg de sub marginea superioară a corolei, ci se sprijină pe cea inferioară. După [[Entomofilie|polenizarea cu ajutorul insectelor]],<ref>{{dexonline|entomofilie}}</ref> corola cade și ulterior se dezvoltă patru [[Achenă|achene]]<ref>{{dexonline|achenă}}</ref> în interiorul [[Calix|calixului]] bilabial. Planta are un gust asemănător cu al [[Anason|anasonului]] (numit și anis), având un miros puternic dulceag-înțepător. Busuiocul este foarte sensibil la frig, el crescând bine în condiții de căldură și umezeală. În timp ce varietățile comune de busuioc sunt plante anuale, alte varietăți, cum ar fi busuiocul albastru african și busuiocul sacru thailandez, sunt perene.
[[Fișier:Menta.jpg|200px|thumb]]
[[Fișier:Menta.jpg|200px|thumb]]
[[Fișier:Menta.jpg|200px]]
'''Trandafirul''' ('''''Rosa L.''''') este un [[gen (biologie)|gen]] de [[plantă|plante]] perene ornamentale din familia [[Rosaceae]], originar din regiunile continentale și subtropicale ale emisferei nordice, cuprinzând peste 200 de [[Specie (biologie)|specii]] de arbuști erecți, deseori spinoși.


Termenul de ''busuioc'' provine din [[limba greacă]], βασιλευς (''basileus'') însemnând „rege”, despre această plantă spunându-se că a crescut pe locul unde Împărații Constantin și Elena au descoperit Sfânta [[Cruce]]. Dicționarul Englez Oxford menționează unele speculații conform cărora busuiocul ar fi fost folosit la „câteva unguente sau medicamente regale”. Busuiocul este în continuare considerat „regele mirodeniilor” de mulți bucătari și autori de cărți gastronomice.
Planta tipică are tulpina spinoasă și fructul ca [[măceș]]ele trandafirului sălbatic, ''[[Rosa canina]]'', care crește sub formă de tufișuri în regiunile aride, cu soluri [[calcar]]oase.


== În mâncare ==
Înflorirea trandafirului este anuală. Specii încadrate în grupa măceșilor decorativi și a trandafirilor de parc: ''[[Rosa canina]]'' (măceșul comun), ''Rosa rubrifolia'' (măceșul roșu), ''Rosa alba'' (trandafirul alb), ''Rosa demascena'' (trandafirul de [[Damasc]]), ''Rosa lutea'' (măceșul galben), ''Rosa rugosa'' (trandafirul cu frunze încrețite).
[[Fișier:Basilic-spice.jpg|stanga|miniatura|Frunze de busuioc uscate.]]
În mod obișnuit, se recomandă{{de cine}} ca busuiocul să fie folosit în stare proaspătă. În cazul rețetelor culinare de mâncăruri preparate termic, adăugarea busuiocului se face, de obicei, la finalul preparării pentru a nu i se distruge aroma. Ținut în pungi de plastic, poate fi păstrat proaspăt, fie în frigider, pentru o perioadă scurtă, fie în congelator, pentru mai mult timp, după ce în prealabil a fost opărit puțin. Planta uscată își pierde mare parte din aromă, ceea ce rămâne având un gust foarte diferit, cu iz slab de iarbă proaspăt tăiată.


Rețetele cu specific mediteraneean și asiatic folosesc în mod frecvent busuiocul. În cazul bucătăriei mediteraneene, aroma este completată de [[roșii]]. Busuiocul este unul dintre ingredientele principale ale sosului [[pesto]], o specialitate italiană din ulei și plante aromate, provenind din orașul [[Genova]]. Celelalte două ingrediente sunt uleiul de măsline și semințele de pin. Cele mai folosite [[specialități]] de busuioc mediteraneean sunt „Genovese”, „Volănașe purpurii”, „Mamut”, „Scorțișoară”, „Lămâie”, „Glob”, și „Albastru african”.
== Caractere morfologice ==
* '''[[Tulpină|Tulpina]]''', poate fi cățărătoare sau târâtoare, de înălțime variabilă în funcție de soi 0.5 – 4 m.
* '''[[Frunză|Frunzele]]''' alterne, imparipenat-compuse, însoțite de stipele, pot fi caduce sau persistente.
* '''[[Floare|Florile]]''' cu 5 petale, 5 sepale și număr mare de stamine și un singur  pistil, pot fi solitare, pauciforme, umbeliforme sau dispuse în raceme umbeliforme, de diverse culori (albe, galbene, roz, roșii, etc).
* '''[[Fruct]]ul''' este cărnos, iar receptaculul, sferic sau urceolat, cu numeroase ovare, stilul cu stigmatul capitat.


[[Bucătăria chineză]] folosește specialități de busuioc proaspăt sau uscat pentru supe și alte feluri de mâncare. În [[Taiwan]], bucătarii adaugă busuioc proaspăt unei supe-cremă (羹湯; gēngtāng) sau frunze de busuioc fierte în ulei la [[pui prăjit]].
== Înmulțire ==
Se înmulțește atât pe cale sexuată (prin [[sămânță|semințe]]) cât și pe cale asexuată (drajoni, butași, marcotaj, altoire, etc.), în locuri însorite. Preferă soluri cu textură lutoasă, permeabilă, bine drenate, adânc lucrate și bogate în substraturi nutritive. Nu sunt favorabile solurile cu reacție acidă și nici cele cu tendință accentuată spre reacție alcalină.


Busuiocul este gătit câteodată cu fructe proaspete sau adăugat în gemuri de fructe și sosuri — de obicei cu căpșuni, dar și cu zmeură sau prune. Se consideră că busuiocul cu frunza plată folosit în bucătăria vietnameză, care are o aromă ușor diferită, este mai potrivit pentru felurile de mâncare cu fructe.
== Utilizare ==
Ca plante ornamentale, se folosesc în parcuri și grădini (ca exemplare izolate sau grupate), având o deosebită valoare decorativă. Ca flori tăiate se pot folosi în aranjamente florale și în arta buchetieră, fiind foarte apreciate pentru colorit și parfum. Se întrebuințează și pentru extragerea uleiurilor eterice din petale.


Atunci când sunt înmuiate în apă, unele varietăți de semințe de busuioc devin gelatinoase, și se folosesc în băuturi asiatice sau deserturi precum [[falooda]] sau [[șerbetul]]. Aceste semințe sunt cunoscute sub numele de ''sabja'', ''subja'', ''takmaria'', ''tukmaria'', sau semințe ''falooda''. Semințele se mai folosesc și în [[Ayurveda]], sistemul medicinal tradițional al [[India|Indiei]].
== Specii ==
'''Cuprinde peste 200 specii:'''
* [[Rosa acicularis]]
* [[Rosa arvensis]] Huds.t.
* [[Rosa canina]] L.
* [[Rosa centifolia]] L.
* [[Rosa chinensis]] Jacq.
* [[Rosa cinnamomea]] L.
* [[Rosa damascena]] Mill.
* [[Rosa eglanteria]] L.
* [[Rosa foetida]] Herrm.
* [[Rosa gallica]] L.
* [[Rosa multiflora]] Thumb.
* [[Rosa odorata]] Andrews.
* [[Rosa rugosa]] Thumb.
* [[Rosa tomentosa]] Smith.


== Alte specii de busuioc ==
== Sistematică ==
Alte specii, inclusiv aparținând familiei ''Ocimum'', sunt cultivate în multe regiuni ale [[Asiei]]. Cele mai multe specii asiatice de busuioc au o aromă asemănătoare cuișoarelor, în general mai puternică decât cea a busuiocului mediteranean. În [[China]], specia locală este numită 九層塔 (''jiǔcéngtǎ''; literalmente „[[Păgoda|pagoda]] cu nouă nivele”), în timp ce varietățile importate sunt denumite 羅勒 (''luólè'') or 巴西里 (''bāxīlǐ'').
{{exprimare}}
;{{marcaj|Specia „Cinnamomeae” cu 85 de variante răspândit în [[America de Nord]], [[Asia]] și [[Europa]], ca de exemplu
* Rosa acicularis
* Rosa arkansana
* Rosa beggeriana
* Rosa blanda
* Rosa laxa
* Rosa majalis
* Rosa moyesii
* Rosa multibracteata
* Rosa pendulina
* Rosa rugosa
* Rosa sertata
* Rosa suffulta
* Rosa willmottiae
* Rosa woodsii
;Specia „Carolinae” cu 6 variante fiind răspândit în America de Nord
* Rosa carolina
* Rosa nitida
* Rosa palustris
* Rosa virginiana
;Specia „Caninae” cu 60 de variante
;Specia „Synstylae” cu 30 - 35 variante, fiind răspândit în Asia, America de Nord, [[Africa]] și Europa
* Rosa abyssinica
* Rosa arvensis
* Rosa filipes
* Rosa helenae
* Rosa multiflora
* Rosa phoenicia
* Rosa sempervirens
* Rosa setigera
* Rosa wichurana
{{Coloane
|col1=
;Specia „Pimpinellifoliae” cu 15 variante, fiind răspândit în Asia și Europa
* Rosa altaica
* Rosa ecae
* Rosa foetida
* Rosa hugonis
* Rosa primula
* Rosa sericea
* Rosa spinosissima
* Rosa banksiana
* Rosa cymosa
;Specia „Bracteatae” cu 2 variante
* Rosa bracteata
* Rosa clinophylla
|col2=
;Specia „Indicae” cu 2 sau 3 variante
* Rosa chinensis
* Rosa odorata
* Rosa gigantea
;Specia „Laevigatae” cu
* Rosa laevigata
;Specia „Gallicanae” cu
* Rosa gallica
;Specia „Platyrhodon” cu
* Rosa roxburghii
;Specia „Hesperhodos” cu  2 variante, răspândit în America de Nord
* Rosa stellata
* Rosa minutifolia
}}
Aceste variante au luat naștere prin selecție naturală sau artificială, iar prin încrucișări au apărut hibrizi. Numărul mare de variante a dus la determinarea dificilă a originii și clasificarea unor variante de trandafiri.}}


''Busuiocul lămâios'' are un puternic miros de lămâie și o aromă foarte diferită de cea a celorlalte varietăți, deoarece conține o substanță chimică numită [[citral]]. Este folosit la scară largă în [[Indonezia]], unde este numit ''kemangi'' și este servit crud, împreună cu varză crudă, fasole verde și castraveți, ca acompaniament pentru pește prăjit sau rață. Florile sale, desfăcute, sunt un condiment apreciat pentru salată.
== Simbolistică ==
În  religia catolică, trandafirul este simbolic o componentă a [[rozariu]]lui, deoarece aceasta floare este foarte aproape de Fecioara Maria, cu care el a fost în mai multe rânduri reprezentat.


== Componente chimice ==
== Istoria trandafirului ==
Diferitele varietăți de busuioc au arome diferite datorită faptului că planta conține un număr variabil de [[uleiuri esentiale]] (numite și uleiuri volatile sau uleiuri eterice), care sunt combinate în diferite proporții pentru diferite soiuri. Aroma puternică de cuișoare a busuiocului dulce este dată de [[eugenol]], care e aceeași substanță chimică prezentă și în cuișoare. Aroma de lămâie a busuiocului lămâios și a celui „[[Lămâie verde|limă]]”  este dată de faptul ca aceste două soiuri au un conținut mai mare de [[citral]], care produce aceste efecte la mai multe plante, incluzând menta-lămâie și [[limonen]], dând și cojii de lămâie aroma-i specifică. Busuiocul albastru african are o puternică aromă camforată, datorită proporției mari de [[camfor]] și de [[camfen]]. Busuiocul-licorice conține [[anetol]]<ref>{{dexonline|anetol}}</ref>, substanță chimică ce face ca [[Anason|anasonul]] să amintească de ''[[Glycyrrhiza glabra]]'' și să justifice numele de busuioc-anason.
Potrivit studiilor efectuate de geologi și de paleontologi, trandafirii au apărut pe pământ înaintea apariției omului. Cercetătorii au găsit urme de petale de trandafiri pe bucăți de cărbune vechi de peste 50 de milioane de ani. Prima mențiune scrisă despre trandafirul sălbatic provine din Grecia Antică, din secolul al IV-lea î.Hr. În scrierile istoricului grec Teofrast, este menționat un trandafir sălbatic – Rosa galica. Potrivit lui Teofrast, grecii culegeau trandafirii, dar se ocupau și de cultivarea tufișurilor de trandafiri. În perioada romană, petalele de trandafiri erau utilizate pentru a decora străzile pe care treceau armatele victorioase. Filosoful roman Pliniu a scris despre un trandafir cu miros de mosc, despre care unii contemporani ai lui credeau că nici nu există.


Alte substanțe chimice care participă la producerea aromelor distincte ale multor soiuri de busuioc, în funcție de proporția în care se găsesc în fiecare specie specifică, sunt:
În perioada Evului Mediu, cronicile menționează șapte specii de trandafiri sălbatici. Păducelul, crescut în gardurile vii specifice perioadei, era utilizat masiv în scopuri medicinale, inclusiv pentru tratamentul turbării. Timp de sute de ani, în Europa au fost folosiți doar trandafirii sălbatici. Momentul de cotitură în existența trandafirilor a fost anul 1750. Mari exploratori europeni au adus, din Estul Îndepărtat, specii noi de trandafiri. Spre deosebire de trandafirii existenți până atunci în Europa, trandafirii aduși din Asia înfloreau de mai multe ori pe an. Un astfel de trandafir a fost cel din soiul numit ”Căpitanul Cook”, adus din Peninsula Kamchatka. Trandafirii aduși din Asia au fost replantați cu grijă în Europa. Astfel, au apărut grădinile de trandafiri și s-a născut arta amenajării grădinilor de trandafiri.


* [[cinamat]] (același compus ca în scorțișoară)
Crescătorii de trandafiri obișnuiesc să-și numească soiurile noi de trandafiri fie după numele unor celebrități internaționale, fie pentru a marca anumite evenimente internaționale, fie după numele unor designeri florali internaționali. Astfel, există trandafirii din soiurile Julio Iglesias®, Marie Curie®, Jeanne Moreau®, Princesse De Monaco®, Monica Belluci® sau Liv Tyler®. Trandafirul numit HAPPY® (Fericire) a apărut în Franța la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial. Trandafirul PEACE® (Pace) a fost oferit celor 49 de delegați naționali la înființarea Organizației Națiunilor Unite (ONU) în anul 1949. <ref>[https://books.google.ro/books?id=BkWDzm48DLQC&pg=PA110 Meilland, a Life in Roses, De Alain Meilland, Gilles Lambert]</ref>
* [[citronelol]] (același compus găsit în [[geranium]], [[trandafir]])
* [[geraniol]]<ref>{{dexonline|geraniol}}</ref> (ca în geranium)
* [[linalol]] (o aromă florală prezentă și în [[coriandru]])
* [[metil-cavicol]] (care dă aroma [[Tarhon|tarhonului]])
* [[mircen]] (substanță comună [[Dafin|dafinului]] și [[Mirt|mirtului]])
* [[pinen]](care, după cum spune și numele, este substanța ce dă aroma uleiului de pin)
* [[ocimen]]
* [[Terpene|terpineol]]


=== Tratamente naturale pe bază de busuioc ===
==Note==
Busuiocul (''Ocimum basilicum'') reprezintă un remediu natural pentru tratarea și vindecarea diverselor afecțiuni: bronșită, afecțiuni gastrointestinale, febră, gută, dureri de stomac. Infuzia preparată din frunze de busuioc se recomandă în cazul în care pacientul suferă de crampe, infecții urinare, dureri de cap, laringită, faringită, gripă, vomă, fiind și un excelent stimulator al poftei de mâncare.<ref>[http://www.clicksanatate.ro/Ce-nu-stiai-ca-poti-trata-cu-busuioc_0_12893.html Ce nu știai că poți trata cu busuioc] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170803010018/http://www.clicksanatate.ro/Ce-nu-stiai-ca-poti-trata-cu-busuioc_0_12893.html|date=2017-08-03}}, 17 septembrie 2015, Raluca Cocriș, ''clicksanatate.ro''</ref> <ref>[https://doxologia.ro/familie/stil-de-viata/ce-puteti-trata-cu-vin-de-busuioc Ce puteți trata cu vin de busuioc], 23 septembrie 2015, Oana Hincu, ''doxologia.ro'']</ref> <ref>[http://lataifas.ro/retete-naturiste/vinuri-medicinale-retete-naturiste/88381/vin-calmant-din-tei-si-busuioc-pentru-oboseala-si-insomnie/ Vin medicinal din tei și busuioc pentru oboseală și insomnie], 30 martie 2016, ''lataifas.ro''</ref> Consumul zilnic al acestei infuzii ajută și la tratarea și vindecarea cefaleei, colicilor intestinale, ulcerului gastric, colitelor de fermentație.<ref>[http://www.clicksanatate.ro/Ce-nu-stiai-ca-poti-trata-cu-busuioc_0_12893.html Ce nu știai că poți trata cu busuioc] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170803010018/http://www.clicksanatate.ro/Ce-nu-stiai-ca-poti-trata-cu-busuioc_0_12893.html|date=2017-08-03}}, 17 septembrie 2015, Raluca Cocriș, ''clicksanatate.ro''</ref>
 
Înțepăturile de insecte, rănile și eczemele se pot trata prin aplicarea unor comprese cu frunze de busuioc sau cu tinctură de busuioc. De asemenea, pentru stimularea poftei de mâncare se recomandă a se administra vin de busuioc.<ref>[http://www.clicksanatate.ro/Ce-nu-stiai-ca-poti-trata-cu-busuioc_0_12893.html Ce nu știai că poți trata cu busuioc] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170803010018/http://www.clicksanatate.ro/Ce-nu-stiai-ca-poti-trata-cu-busuioc_0_12893.html|date=2017-08-03}}, 17 septembrie 2015, Raluca Cocriș, ''clicksanatate.ro''</ref>
 
== Note ==
<references />
<references />


== Bibliografie ==
== Bibliografie ==
* Beldie Al. ''Flora României - Determinator ilustrat al plantelor vasculare'', Editura Academiei Ramâne, 1979
* ''Dicționar dendrofloricol'', Editura științifică și enciclopedică, București, 1989;
* ''Dicționar enciclopedic român'', Editura politică, București, 1966.
* Ana Tomescu, "[http://www.librariejuridica.ro/product.php?ProductID=87 Cultura trandafirilor]", Editura Gramen, București, 2012.
* Alain Meilland, Meilland: A Life in Roses, Southern Illinois University Press, 1984


* Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - ''Ghidul plantelor medicinale uzuale'', Editura științifică, București 1992, pag. 98
== Vezi și ==
* [[Listă de plante ornamentale]]
* [[Măceș]]
* [[Rosaceae]]


== Legături externe ==
== Legături externe ==
{{commonscat-inline|Rosa}}
{{species|Rosa}}
{{wikționar|trandafir}}
* {{Gen dendrofloricol|Rosa}}
* [https://roflora.ro/blog/ghid-de-plantare-si-ingrijire-a-florilor/ Ghid de plantare si ingrijire a florilor]
* [http://www.icashd.ro/rosa.html Caracterizarea genului Roza L.] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100906170031/http://www.icashd.ro/rosa.html |date=2010-09-06 }}
* [http://www.revistamagazin.ro/content/view/7780/30/ Regina florilor] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20111109234452/http://www.revistamagazin.ro/content/view/7780/30/ |date=2011-11-09 }}, 28 aprilie 2010, Dorin Marian, ''Revista Magazin''
* [http://www.evz.ro/detalii/stiri/vremea-trandafirilor-595477.html Vremea trandafirilor], 4 aprilie 2000, ''Evenimentul zilei''
* [https://www.parfumflowercompany.com/assortment/meilland-jardin-et-parfum-rose-alina-perfumella/ Rose Alina Perfumella] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20191205132321/https://www.parfumflowercompany.com/assortment/meilland-jardin-et-parfum-rose-alina-perfumella/ |date=2019-12-05 }}


* [http://www.ecovazon.md/informatii/busuioc/ Informații de bază despre busuioc: Origine, Preznetare, Aromă, Întrebuințări culinare și medicinale, Contraindicații, Recoltare/întreținere, Păstrare/Conservare]
{{taxonbar}}
* [http://gernot-katzers-spice-pages.com/engl/Ocim_bas.html Paginile lui Gernot Katzer] explică folosirea busuiocului în bucătăriile europene și asiatice
* [http://www.sanatatecuplante.ro/plante-medicinale/b/busuiocul.html Tratamente naturale pe baza de busuioc]
* [http://jurnalul.ro/timp-liber/culinar/busuiocul-regele-plantelor-569537.html Busuiocul, regele plantelor], 23 februarie 2011, Mario Jr David, ''Jurnalul Național''
* [http://www.evz.ro/detalii/stiri/Busuiocul-remediu-natural-pentru-numeroase-afeciuni-998148.html Busuiocul, remediu natural pentru numeroase afecțiuni], 27 august 2012, ''Evenimentul zilei''
* [http://www.amosnews.ro/arhiva/busuiocul-planta-magica-romanilor-10-07-2010 Busuiocul - planta magică a românilor], 10 iulie 2010, ''Amos News''
* [http://www.crestinortodox.ro/sanatate-stiinta/busuiocul-calmant-fara-egal-125373.html Busuiocul, un calmant fara egal], 20 iulie 2012, ''CrestinOrtodox.ro''
 
{{Taxonbar|from=Q38859}} {{condimente}} {{Plante medicinale}} {{Control de autoritate}}


{{taxonbar}}{{Taxobox/core|superdomain_authority=dfg|unranked_domain=dfgdfgdfg|unranked_domain_authority=dfgdfgdfgdfg|domain=dfgdfgdfgdfg|unranked_superregnum=dfgdfgdfgdfgdf|unranked_superregnum_authority=gdfgdfgdfgdf|unranked_divisio=gdfgdfgdfgdf|superphylum_authority=dfgdfgdfgdf|superphylum=gdfgdfgdfgdfg|image=Menta.jpg}}
[[Categorie:Rosaceae]]
[[Categorie:Plante ornamentale]]
[[Categorie:Flori]]

Versiunea de la data 19 iulie 2024 10:37

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Lua error: Cannot create process: proc_open(/dev/null): Failed to open stream: Operation not permitted

Lua error: Cannot create process: proc_open(/dev/null): Failed to open stream: Operation not permitted Lua error: Cannot create process: proc_open(/dev/null): Failed to open stream: Operation not permitted

Trandafirul (Rosa L.) este un gen de plante perene ornamentale din familia Rosaceae, originar din regiunile continentale și subtropicale ale emisferei nordice, cuprinzând peste 200 de specii de arbuști erecți, deseori spinoși.

Planta tipică are tulpina spinoasă și fructul ca măceșele trandafirului sălbatic, Rosa canina, care crește sub formă de tufișuri în regiunile aride, cu soluri calcaroase.

Înflorirea trandafirului este anuală. Specii încadrate în grupa măceșilor decorativi și a trandafirilor de parc: Rosa canina (măceșul comun), Rosa rubrifolia (măceșul roșu), Rosa alba (trandafirul alb), Rosa demascena (trandafirul de Damasc), Rosa lutea (măceșul galben), Rosa rugosa (trandafirul cu frunze încrețite).

Caractere morfologice

  • Tulpina, poate fi cățărătoare sau târâtoare, de înălțime variabilă în funcție de soi 0.5 – 4 m.
  • Frunzele alterne, imparipenat-compuse, însoțite de stipele, pot fi caduce sau persistente.
  • Florile cu 5 petale, 5 sepale și număr mare de stamine și un singur pistil, pot fi solitare, pauciforme, umbeliforme sau dispuse în raceme umbeliforme, de diverse culori (albe, galbene, roz, roșii, etc).
  • Fructul este cărnos, iar receptaculul, sferic sau urceolat, cu numeroase ovare, stilul cu stigmatul capitat.

Înmulțire

Se înmulțește atât pe cale sexuată (prin semințe) cât și pe cale asexuată (drajoni, butași, marcotaj, altoire, etc.), în locuri însorite. Preferă soluri cu textură lutoasă, permeabilă, bine drenate, adânc lucrate și bogate în substraturi nutritive. Nu sunt favorabile solurile cu reacție acidă și nici cele cu tendință accentuată spre reacție alcalină.

Utilizare

Ca plante ornamentale, se folosesc în parcuri și grădini (ca exemplare izolate sau grupate), având o deosebită valoare decorativă. Ca flori tăiate se pot folosi în aranjamente florale și în arta buchetieră, fiind foarte apreciate pentru colorit și parfum. Se întrebuințează și pentru extragerea uleiurilor eterice din petale.

Specii

Cuprinde peste 200 specii:

Sistematică

Format:Exprimare

Format:Marcaj

Simbolistică

În religia catolică, trandafirul este simbolic o componentă a rozariului, deoarece aceasta floare este foarte aproape de Fecioara Maria, cu care el a fost în mai multe rânduri reprezentat.

Istoria trandafirului

Potrivit studiilor efectuate de geologi și de paleontologi, trandafirii au apărut pe pământ înaintea apariției omului. Cercetătorii au găsit urme de petale de trandafiri pe bucăți de cărbune vechi de peste 50 de milioane de ani. Prima mențiune scrisă despre trandafirul sălbatic provine din Grecia Antică, din secolul al IV-lea î.Hr. În scrierile istoricului grec Teofrast, este menționat un trandafir sălbatic – Rosa galica. Potrivit lui Teofrast, grecii culegeau trandafirii, dar se ocupau și de cultivarea tufișurilor de trandafiri. În perioada romană, petalele de trandafiri erau utilizate pentru a decora străzile pe care treceau armatele victorioase. Filosoful roman Pliniu a scris despre un trandafir cu miros de mosc, despre care unii contemporani ai lui credeau că nici nu există.

În perioada Evului Mediu, cronicile menționează șapte specii de trandafiri sălbatici. Păducelul, crescut în gardurile vii specifice perioadei, era utilizat masiv în scopuri medicinale, inclusiv pentru tratamentul turbării. Timp de sute de ani, în Europa au fost folosiți doar trandafirii sălbatici. Momentul de cotitură în existența trandafirilor a fost anul 1750. Mari exploratori europeni au adus, din Estul Îndepărtat, specii noi de trandafiri. Spre deosebire de trandafirii existenți până atunci în Europa, trandafirii aduși din Asia înfloreau de mai multe ori pe an. Un astfel de trandafir a fost cel din soiul numit ”Căpitanul Cook”, adus din Peninsula Kamchatka. Trandafirii aduși din Asia au fost replantați cu grijă în Europa. Astfel, au apărut grădinile de trandafiri și s-a născut arta amenajării grădinilor de trandafiri.

Crescătorii de trandafiri obișnuiesc să-și numească soiurile noi de trandafiri fie după numele unor celebrități internaționale, fie pentru a marca anumite evenimente internaționale, fie după numele unor designeri florali internaționali. Astfel, există trandafirii din soiurile Julio Iglesias®, Marie Curie®, Jeanne Moreau®, Princesse De Monaco®, Monica Belluci® sau Liv Tyler®. Trandafirul numit HAPPY® (Fericire) a apărut în Franța la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial. Trandafirul PEACE® (Pace) a fost oferit celor 49 de delegați naționali la înființarea Organizației Națiunilor Unite (ONU) în anul 1949. <ref>Meilland, a Life in Roses, De Alain Meilland, Gilles Lambert</ref>

Note

<references />

Bibliografie

  • Beldie Al. Flora României - Determinator ilustrat al plantelor vasculare, Editura Academiei Ramâne, 1979
  • Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București, 1989;
  • Dicționar enciclopedic român, Editura politică, București, 1966.
  • Ana Tomescu, "Cultura trandafirilor", Editura Gramen, București, 2012.
  • Alain Meilland, Meilland: A Life in Roses, Southern Illinois University Press, 1984

Vezi și

Legături externe

Lua error: Cannot create process: proc_open(/dev/null): Failed to open stream: Operation not permitted Format:Species Format:Wikționar

Lua error: Cannot create process: proc_open(/dev/null): Failed to open stream: Operation not permitted

Adus de la „https://enciclopedia.md/index.php?title=Menta&oldid=541”