Republica Democratică Moldovenească: Diferență între versiuni

De la MediaWiki
Sari la navigare Sari la căutare
← Diferența anterioară
VizualWikitext
Fără descriere a modificării
Fără descriere a modificării
 
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 1: Linia 1:
{{deznotă|''fostul stat Republica Democratică Moldovenească din anii [[1917]]-[[1918]]''|Republica Moldovenească}}
<nowiki>*</nowiki>Ne finisat


Republica Democratică Moldovenească (în unele documente numită Republica Populară Moldovenească) a fost un stat efemer a cărui autonomie față de Imperiul Rus a fost proclamată la 2 decembrie 1917 de către Sfatul Țării din deja fosta „Gubernia Basarabia”, organ reprezentativ al populației din republică, creat la decretul congresului ostașilor moldoveni.
{{Infocaseta Foste țări
| nume_nativ = Republica Democratică Moldovenească
| nume_oficial_lung =
| nume_comun = Republica Democratică Moldovenească|
| continent = Europa
| tip_guvernământ = republică
| imn_național = „[[Deșteaptă-te, române!]]”
| an_început = 1917
| an_sfârșit = 1918
| eveniment_început = proclamarea independenței față de [[Republica Rusă]]
| dată_început = [[2 decembrie 1917]]
| eveniment_sfârșit = unirea cu [[Regatul României]]
| dată_sfârșit = [[27 martie 1918]]
| p1 = Gubernia Basarabia
| steag_p1 = Russian Empire 1914 17.svg
| s1 = Regatul României
| steag_s1 = Flag of Romania.svg
| imagine_steag = Flag of the Moldavian Democratic Republic.svg
| steag = |
| imagine_stemă = COA from Flag of Sfatul Tarii.svg
| simbol = Stema Republicii Democratice Moldovenești
| simbol_tip =
| imagine_hartă = RDM in Europe 1917.svg
| imagine_hartă_text = Republica Democratică Moldovenească în Europa în 1917|
| capitala = [[Chișinău]]
| limbi_comune = [[Moldovenească]] (română)
| monedă = Rubla (Imperiul rus)
| leader1 = [[Ion Inculeț]]
| leader2 =
| leader3 =
| leader4 =
| leader5 =
| an_leader1 = [[1917]] - [[1918]]
| an_leader2 =
| an_leader3 =
| an_leader4 =
| an_leader5 =
| denumire_lider = [[Președintele Republicii Democratice Moldovenești|Președinte]]
| religie = [[Biserica Ortodoxă Rusă|ortodoxă]]
| stat_suprafață1 = 44399
| stat_pop1 = 2700000
| prezent = {{flag|Republica Moldova}}<br/>{{flag|Ucraina}}
}}
{{Istoria Moldovei}}
 
'''Republica Democratică Moldovenească''' (în unele documente numită '''Republica Populară Moldovenească''') a fost un stat a cărui autonomie față de [[Imperiul Rus]] a fost proclamată la [[2 decembrie]] [[1917]] de către [[Sfatul Țării]], organ reprezentativ al populației din regiune, ales în octombrie-noiembrie 1917, odată cu începuturile [[Revoluția Rusă din 1917|Revoluției rusești din februarie]] a aceluiași an și cu dezintegrarea puterii politice din [[Imperiul Rus]].
 
Inițial, ''Republica Democratică Moldovenească'' a fost declarată parte a unei viitoare ''[[Rusia|Rusii federale]]'', dar la [[24 ianuarie]] [[1918]] și-a proclamat independența. În Declarația Sfatului Țării din 2 decembrie 1917 se menționează textual: „Basarabia, sprijinindu-se pe trecutul său istoric, se declară de azi înainte Republică Democratică Moldovenească, care va intra în alcătuirea republicei federative democratice rusești, ca părtaș cu aceleași drepturi.”
 
La [[27 martie]]/[[9 aprilie]] [[1918]], Republica Democratică Moldovenească a fost anexată de [[România]].
 
== Congresul Ostașilor Moldoveni și Formarea Sfatului Țării ==
La începutul secolului XX, [[Basarabia]] era o provincie a [[Imperiului Rus]], locuită de o populație majoritar moldovenească, dar și de diverse minorități etnice. Revoluția Rusă din februarie 1917 a slăbit controlul central al guvernului imperial, creînd o oportunitate pentru diverse regiuni și grupuri etnice de a-și revendica drepturile și autonomia. În acest context, mișcările naționaliste și socialiste au cîștigat teren în Basarabia, inclusiv ideea formării unui guvern local care să reflecte voința și interesele populației locale.
 
[[Congresul Ostașilor Moldoveni]] a fost convocat ca o reacție la nevoia de reprezentare și autodeterminare a moldovenilor. Aceasta adunare a reunit peste 500 de delegați, reprezentînd soldați moldoveni de pe fronturile războiului și din diverse unități militare rusești. Prin participarea lor, acești delegați reprezentau o parte semnificativă a populației basarabene, susținînd ideea autonomiei.
 
Congresul a avut ca principal obiectiv discutarea și adoptarea unei rezoluții privind autonomia Basarabiei. În rezoluția finală, delegații au declarat autonomia național-teritorială și politică a regiunii, stabilind astfel un precedent important pentru auto-guvernare.
 
Una dintre cele mai semnificative decizii ale Congresului Ostașilor Moldoveni a fost formarea [[Sfatului Țării]], un organ legislativ temporar menit să conducă Basarabia pînă la organizarea unei Adunări Constituante. Sfatul Țării urma să fie compus din 120 de membri, dintre care 84 erau moldoveni, restul locurilor fiind alocate reprezentanților minorităților naționale din regiune. Această structură reflecta un efort de a include toate grupurile etnice și de a asigura un echilibru în guvernarea locală.
 
Deciziile luate la Congresul Ostașilor Moldoveni și formarea Sfatului Țării au avut implicații profunde pentru viitorul Basarabiei. Aceste evenimente au marcat un pas decisiv către independența regiunii, creînd un cadru instituțional pentru autodeterminare și promovînd identitatea națională moldovenească.
 
În plus, Congresul a stabilit o serie de reforme culturale și educaționale, inclusiv promovarea [[limbii moldovenești]] în școli și instituții publice, reflectînd dorința de a revitaliza și de a întări cultura locală.
 
Pe 27 noiembrie 1917, Sfatul Țării și-a deschis porțile, avînd în componența sa 98 de reprezentanți din diverse partide, instituții și grupări profesionale. Aceștia nu erau aleși prin vot popular, ci numiți de diverse organizații, reflectînd o diversitate de perspective și interese politice. 
 
Una dintre primele decizii ale Sfatului Țării a fost alegerea președintelui. Deși inițial a fost propus I. Pelivan, candidatura sa a fost înlocuită pe parcurs, în favoarea lui I. Inculeț.
 
La deschiderea Sfatului Țării, discursurile liderilor precum Pan Halippa, Panteleimon Erhan și Ion Pelivan au subliniat necesitatea unei Basarabii autonome și democratice. Pelivan a pledat pentru păstrarea identității culturale și lingvistice a moldovenilor, accentuînd importanța educației în limba moldovenească pentru continuitatea națională.
 
== Proclamarea Republicii Democratice Moldovenești (Cronologie) ==
 
1917 noiembrie 28. ‒ Proiectul organizării ocîrmuirii Basarabiei:
 
      «1. Puterea înaltă în Basarabia o are Sfatul Ţării, cel mai înalt aşezămînt (organ) de cîrmuire pînă la chemarea adunării poporane (constituante).
 
      2. Organ împlinitor al Sfatului Ţării este Sfatul Directorilor generali (guvernul), care este răspunzător pentru trebile şi măsurile sale numai înaintea Sfatului Ţării…» ‒ ''Unirea''; ''Viorel Mihail'', II/4.
 
1917 decembrie 2. – Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti. Declaraţie a Sfatului Ţării.
 
«''Moldoveni şi noroade înfrăţite ale Basarabiei!'' În puterea temeiului că noroadele să se unească şi să-şi eie soarta în mînile lor, alcătuindu-şi stăpîniri naţionale şi avînd în vedere aşezarea rînduielii obşteşti, Basarabia sprijinindu-se pe trecutul său istoric se declară de azi înainte REPUBLICĂ DEMOCRATICĂ MOLDOVENEASCĂ, care va intra în alcătuirea Republicii Federative Democratice Ruseşti ca părtaş cu aceleaşi drepturi.
 
Pînă la chemarea Adunării poporane (constituante) a Republicii Moldoveneşti, care va fi aleasă de tot norodul prin glăsuire de-a dreptul, deopotrivă şi tăinuită, după sistemul proporţional, cea mai înaltă ocîrmuire a Republicii Democratice Moldoveneşti este Sfatul Ţării… Puterea împlinitoare în Republica Democratică Moldovenească o are Sfatul Directorilor generali (guvernul), răspunzător numai înaintea Sfatului Ţării. Sfatul Ţării are în vedere:
 
      1. Să cheme în timpul cel mai scurt Adunarea poporană a Republicii Moldoveneşti…
 
      2. Să împartă norodului muncitor tot pămîntul fără plată pe temeiul folosirii drepte…
 
''Primită în Sfatul Ţării'' la 2 decembrie, anul 1917». – Unirea cu Condițiuni; ''Viorel Mihail'', II/4.
 
 
== Organizare administrativ-teritorială ==
Republica Democratică Moldovenească era împărțită în 9 județe. Aceste județe s-au păstrat și în componența Regatului României.
[[Fișier:RDM adm location map 1917.svg|alt=Județele Republicii Democratice Moldovenești|nu|miniatura|270x270px|Județele Republicii Democratice Moldovenești]]
{| class="wikitable sortable"
! Loc
! Unitate teritorială
! Populație,<br>mii loc.
! Suprafața,<br>km²
! Densitate,<br>loc./km²
|-
| 01. || '''[[Fișier:Interbelic Cetatea Alba County CoA.png|22px]] [[Județul Cetatea Albă]]''' || align="right" |  265,2 || align="right" | 7.595 || align="right" | 34,9
|-
| 02. || '''[[Fișier:Interbelic Balti County CoA.png|22px]] [[Județul Bălți (interbelic)|Județul Bălți]]''' || align="right" |  211,4 || align="right" | 5.260 || align="right" | 37,6
|-
| 03. || '''[[Fișier:Interbelic Cahul County CoA.png|22px]] [[Județul Cahul (interbelic)|Județul Cahul]]''' || align="right" |  --- || align="right" | 4.442 || align="right" | ---
|-
| 04. || '''--- [[Județul Chilia]]''' || align="right" |  --- || align="right" | 4.229 || align="right" | ---
|-
| 05. || '''[[Fișier:Interbelic Hotin County CoA.png|22px]] [[Județul Hotin (interbelic)|Județul Hotin]]''' || align="right" | 307,5 || align="right" | 3.782 || align="right" | 81,3
|-
| 06. || '''[[Fișier:Interbelic Lapusna County CoA.png|22px]] [[Județul Lăpușna (interbelic)|Județul Lăpușna]]''' || align="right" |  279,6 || align="right" | 4.181 || align="right" | 66,8
|-
| 07. || '''[[Fișier:Interbelic Orhei County CoA.png|22px]] [[Județul Orhei (interbelic)|Județul Orhei]]''' || align="right" |  213,4 || align="right" | 4.246 || align="right" | 50,2
|-
| 08. || '''[[Fișier:Interbelic Soroca County CoA.png|22px]] [[Județul Soroca (interbelic)|Județul Soroca]]''' || align="right" |  218,8 || align="right" | 4.331 || align="right" | 50,5
|-
| 09. || '''[[Fișier:Interbelic Tighina County CoA.png|22px]] [[Județul Tighina (interbelic)|Județul Tighina]]''' || align="right" |  194,9 || align="right" | 6.333 || align="right" | 30,7
|-
 
| colspan=2 | '''TOTAL'''
| align="right" |  '''3.555,2''' 
| align="right" | '''44.399'''
| align="right" | '''119,93'''
|}
 
== Unirea cu [[Regatul României|România]] ==
În [[27 martie]]/ [[9 aprilie]] [[1918]], [[Sfatul Țării]], organul conducător al republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu [[România]]. Votul de unire cu România a fost dat prin 86 voturi pentru, 3 împotrivă și 36 abțineri.<ref>[http://depts.washington.edu/cartah/text_archive/clark/bc_17.shtml#bc_17 Charles Upson Clark - ORGANIZATION OF THE DIET]</ref> [[Tratatul de la Paris (1920)]] a confirmat unirea Basarabiei cu România.
[[Fișier:RDM events RO.png|thumb|1000x1000px|centru|Unele evenimente cheie și contextul istoric în care a existat Republica Democratică Moldovenească. Toate datele se referă la [[calendarul gregorian]] (stil nou)]]
 
==Soarta foștilor membri ai ''Sfatului Țării'' sub regimul sovietic==
''Sfatul Țării'' a făcut din Basarabia primul teritoriu de limbă română care a proclamat unirea cu România, în martie 1918. Când [[Ultimatumul sovietic dat României în 1940|s-au întors în 1940]], sovieticii învățaseră lecțiile acestui eveniment și [[Transferuri de populație în Uniunea Sovietică|i-au deportat pe vorbitorii de limbă română]] care promovaseră bacalaureatul, mai mult de {{formatnum: 30000}} oameni care nu avuseseră timp să treacă [[Prutul]] pentru a se refugia în [[Moldova Occidentală|Moldova care a rămas românească]]. În acest „prim lot” care a fost doar începutul unei lungi serii,<ref>Nikolai Bugai, ''Депортация народов из Украины, Белоруссии и Молдавии : Лагеря, принудительный труд и депортация'' (déportation des peuples d'Ukraine, Biélorussie et Moldavie), Dittmar Dahlmann et Gerhard Hirschfeld, Essen, Allemagne, 1999, {{p.|567-581}}.</ref> au fost incluși și 14 foști deputați ai ''Sfatului Țării'', inclusiv un fost ministru al Republicii Democrate Moldovenești. Dosarul nr. 824 păstrat în arhivele Serviciului de Informații și Securitate al [[Republicii Moldova]]<ref>''Dosarul penal nr. 824, în 3 volume, privind participanții contrarevoluționari din „Blocul Moldovenesc” și Sfatul Țării. Comisarul Poporului al Afacerilor Interne din RSSM, maior al Securității de Stat Sazîkin. 15 septembrie 1940 Nr. 603 or. Chișinău'', arhivele Serviciului de Informații și Securitate al [[Republicii Moldova]], Chișinău.</ref>, relatează soarta acestor deținuți, arestați de sovietici la 29 iunie 1940, după ce [[Uniunea Sovietică|URSS]], grație [[Pactul Ribbentrop-Molotov|Pactului Ribbentrop-Molotov]], anexase cu o zi înainte Basarabia.
 
La 30 iunie 1940, maiorul Sazîkin, șeful [[NKVD]] din [[Chișinău]], a trimis „''Comisarului Poporului''” (ministrul de Interne al URSS), [[Lavrenti Pavlovici Beria]], o telegramă prin care anunța capturarea acestora (de fapt, îi ridicase pe acești bătrâni de la casele lor) și cerea permisiunea de a organiza un [[Procesele de la Moscova|proces în stil sovietic]] sub acuzația de „''trădare a intereselor poporului moldovenesc''”. dar deținuții aveau să moară în detenție, fără să fi fost „judecați”.
 
{{hidden
|Tratamentul la care au fost supuși foștii membri ai Sfatului Țării în Uniunea Sovietică
|<br />Telegrama expediată de maiorul Sazîkin către Lavrenti Beria:<br/>
{{Citat|Strict secret<br/>
Comisarului Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Sovietice, [[Comisar politic|Comisarul]] Clasa 1 de Securitate, tovarășul Beria L.P.<br />
Vă trimit spre examinare dosarul penal a 14 membri activi ai mișcării contrarevoluționare ''Sfatul Țării'':<br />
# [[Teodor Uncu]], născut în 1887, deputat în ''Sfatul Țării'', funcționar.
# [[Teodor Cojocaru|Teodor Cojuhari]], născut în 1879, colonel al armatei țariste, deputat în ''Sfatul Țării'', ministru al Apărării al așa-zisei Republici Democratice Moldovenești, apoi deputat în parlamentul monarhic român.
# [[Teodor Neaga]], născut în 1878, [[Culac|culac]].
# [[Vladimir Bodescu]], născut în 1868, fost procuror al Curții de Apel.
# [[Ion Ignatiuc]], născut în 1893, [[Culac|culac]].
# [[Pantelimon V. Sinadino|Pantelimon Sinadino]], născut în 1875, deputat în [[Duma|Duma țaristă]] din 1907 până în 1917, proprietar de pământ, până la reforma agrară din 1918 a avut 4.500 ha.
# [[Constantin Bivol]], născut în 1885, [[Culac|culac]].
# [[Ion Codreanu (membru al Sfatului Țării)|Ion Codreanu]], născut în 1879, [[Culac|culac]].
# [[Emanoil Catelli|Emanuil Cotelli]], născut în 1883, fost ofiter al armatei tariste, latifundiar.
# [[Luca Știrbeț]], născut în 1889, membru al partidului țărănesc, [[Culac|culac]].
# [[Alexandru Baltaga]], născut în 1861, deputat în ''Sfatul Țării'', are 12 medalii de la guvernul României, preot, fost [[Biserica Ortodoxă Română|Mitropolit al Basarabiei]].
# [[Nicolae Sacară]], născut în 1894, fost membru în ''Sfatul Țării'', [[Culac|culac]].
# [[Grigore Turcuman]], născut în 1890, fost ofițer în armata țaristă, [[Culac|culac]].
# [[Ștefan Botnarciuc|Ștefan Botnariuc]], născut in 1875, membru important al partidelor burgheze, latifundiar.
<br />
Ancheta noastră (NT: sovieticii ajunseseră în Basarabia cu mai puțin de 48 de ore înainte) a confirmat că toți acești oameni au comis, în 1918, separarea cu forța a Basarabiei de Uniunea Sovietică (NT: URSS a fost proclamată abia în 1922) pentru a o da României, act pentru care au primit de la guvernul român 50 ha fiecare.<br />
<br />
Pe deasupra, acești oameni au desfășurat activitate contrarevoluționară pe teritoriul Basarabiei până la sosirea Armatei Roșii. Activitatea lor infracțională împotriva poporului moldovenesc este pe deplin demonstrată, atât prin rezultatele anchetei, cât și prin documentele găsite în arhivele administrațiilor române și ale securității românești.<br />
<br />
Considerând că acest dosar ar putea avea o mare importanță politică, dar și o valoare propagandistică pentru clasa muncitoare moldovenească, vă rog să aprobați organizarea unui proces public pentru aceste cauze, pentru a condamna predarea deschisă a Basarabiei către România prin legăturile tenebroase ale asociațiilor secrete moldovenești cu guvernul român și Rada ucraineană (NT: această formulare descrie clar gradul de independență al justiției sovietice).<br />
<br />
Semnat: maior Sazîkin, șeful NKVD din Chișinău}}
<br />
În timp ce alte mii de deținuți se vor alătura celor 14 arestați aflați în închisoare, dosarul lui Sazîkin rămâne timp de 4 luni la dispoziția lui Beria, la Moscova, apoi este returnat fără nicio adnotare: procesul nu va avea loc. Fără a fi judecați, 13 dintre cei 14 deținuți vor muri în închisoare:<br />
# Teodor Uncu: †22 noiembrie 1940, Penitenciarul Chișinău;
# Teodor Cojuhari: †23 ianuarie 1941, Penitenciarul Chișinău;
# Teodor Neaga: †6 decembrie 1941, [[Gulag]], [[Penza]], [[URSS]];
# Vladimir Bodescu: †28 noiembrie 1941, Gulag, lagărul {{n°|4}} [[Chistopol]], URSS;
# Ion Ignatiuc: †26 ianuarie 1943, Gulag, tabăra {{n°|2}} Chistopol, URSS;
# Pantelimon Sinadino: †Gulag, URSS, ?;
# Constantin Bivol: †12 martie 1942, Gulag, tabăra {{n°|4}} Chistopol, URSS;
# Emanuil Cotelli: †18 februarie 1943, Gulag, tabăra {{n°|5}} [[Ekaterinburg|Sverdlovsk]], URSS;
# Luca Știrbeț: †15 martie 1942, Gulag, tabăra {{n°|4}} Chistopol, URSS;
# Alexandru Baltagă: †7 august 1941, Penitenciarul [[Kazan]], URSS;
# Nicolae Sacară: †24 februarie 1942, Gulag, Penza, URSS;
# Grigore Turcuman: †28 mai 1942, Gulag, Penza, URSS;
# Ștefan Botnariuc: †22 august 1941, Gulag, Penza, URSS.
 
Ultimul deținut, Ion Codreanu, a fost subiectul unui schimb efectuat între URSS și România, în luna mai 1941, cu vestita ilegalistă comunistă [[Ana Pauker]], care fusese reținută de [[Siguranța]] română. A locuit cinci ani la București, fiind arestat de [[Securitate]]a română, la doi ani după ce [[Ocupația sovietică a României|Armata Roșie a intrat în București]], în septembrie 1944. A murit într-un lagăr de muncă forțată din [[Bărăgan]].
 
Cu excepția lui Ion Codreanu, nici unul nu are un loc de veci cunoscut, nici unul nu a fost înmormântat creștinește.<ref>Teza de doctorat în drept ''Mihai Tașcă'', publicat la http://www.timpul.md/article/2009/05/07/1985</ref>
|headerstyle=background:#ccccff
|style=text-align:center;
}}
 
==Vezi și==
* [[Drapelul Republicii Democratice Moldovenești]]
* [[Stema Republicii Democratice Moldovenești]]
* [[Sediul Sfatului Țării]]
* [[Alegerea Sfatului Țării, 1917]]
 
== Referințe ==
<references/>
 
{{Republica Democratică Moldovenească}}
{{Subiecte Republica Moldova}}
{{Control de autoritate}}
 
[[Categorie:Fondări în 1917]]
[[Categorie:Desființări în 1918]]
[[Categorie:State efemere]]
[[Categorie:Republica Democratică Moldovenească| ]]

Versiunea curentă din 28 iulie 2024 16:00

Lua error: Cannot create process: proc_open(/dev/null): Failed to open stream: Operation not permitted *Ne finisat

Lua error: Cannot create process: proc_open(/dev/null): Failed to open stream: Operation not permitted Lua error: Cannot create process: proc_open(/dev/null): Failed to open stream: Operation not permitted

Republica Democratică Moldovenească (în unele documente numită Republica Populară Moldovenească) a fost un stat a cărui autonomie față de Imperiul Rus a fost proclamată la 2 decembrie 1917 de către Sfatul Țării, organ reprezentativ al populației din regiune, ales în octombrie-noiembrie 1917, odată cu începuturile Revoluției rusești din februarie a aceluiași an și cu dezintegrarea puterii politice din Imperiul Rus.

Inițial, Republica Democratică Moldovenească a fost declarată parte a unei viitoare Rusii federale, dar la 24 ianuarie 1918 și-a proclamat independența. În Declarația Sfatului Țării din 2 decembrie 1917 se menționează textual: „Basarabia, sprijinindu-se pe trecutul său istoric, se declară de azi înainte Republică Democratică Moldovenească, care va intra în alcătuirea republicei federative democratice rusești, ca părtaș cu aceleași drepturi.”

La 27 martie/9 aprilie 1918, Republica Democratică Moldovenească a fost anexată de România.

Congresul Ostașilor Moldoveni și Formarea Sfatului Țării

La începutul secolului XX, Basarabia era o provincie a Imperiului Rus, locuită de o populație majoritar moldovenească, dar și de diverse minorități etnice. Revoluția Rusă din februarie 1917 a slăbit controlul central al guvernului imperial, creînd o oportunitate pentru diverse regiuni și grupuri etnice de a-și revendica drepturile și autonomia. În acest context, mișcările naționaliste și socialiste au cîștigat teren în Basarabia, inclusiv ideea formării unui guvern local care să reflecte voința și interesele populației locale.

Congresul Ostașilor Moldoveni a fost convocat ca o reacție la nevoia de reprezentare și autodeterminare a moldovenilor. Aceasta adunare a reunit peste 500 de delegați, reprezentînd soldați moldoveni de pe fronturile războiului și din diverse unități militare rusești. Prin participarea lor, acești delegați reprezentau o parte semnificativă a populației basarabene, susținînd ideea autonomiei.

Congresul a avut ca principal obiectiv discutarea și adoptarea unei rezoluții privind autonomia Basarabiei. În rezoluția finală, delegații au declarat autonomia național-teritorială și politică a regiunii, stabilind astfel un precedent important pentru auto-guvernare.

Una dintre cele mai semnificative decizii ale Congresului Ostașilor Moldoveni a fost formarea Sfatului Țării, un organ legislativ temporar menit să conducă Basarabia pînă la organizarea unei Adunări Constituante. Sfatul Țării urma să fie compus din 120 de membri, dintre care 84 erau moldoveni, restul locurilor fiind alocate reprezentanților minorităților naționale din regiune. Această structură reflecta un efort de a include toate grupurile etnice și de a asigura un echilibru în guvernarea locală.

Deciziile luate la Congresul Ostașilor Moldoveni și formarea Sfatului Țării au avut implicații profunde pentru viitorul Basarabiei. Aceste evenimente au marcat un pas decisiv către independența regiunii, creînd un cadru instituțional pentru autodeterminare și promovînd identitatea națională moldovenească.

În plus, Congresul a stabilit o serie de reforme culturale și educaționale, inclusiv promovarea limbii moldovenești în școli și instituții publice, reflectînd dorința de a revitaliza și de a întări cultura locală.

Pe 27 noiembrie 1917, Sfatul Țării și-a deschis porțile, avînd în componența sa 98 de reprezentanți din diverse partide, instituții și grupări profesionale. Aceștia nu erau aleși prin vot popular, ci numiți de diverse organizații, reflectînd o diversitate de perspective și interese politice.

Una dintre primele decizii ale Sfatului Țării a fost alegerea președintelui. Deși inițial a fost propus I. Pelivan, candidatura sa a fost înlocuită pe parcurs, în favoarea lui I. Inculeț.

La deschiderea Sfatului Țării, discursurile liderilor precum Pan Halippa, Panteleimon Erhan și Ion Pelivan au subliniat necesitatea unei Basarabii autonome și democratice. Pelivan a pledat pentru păstrarea identității culturale și lingvistice a moldovenilor, accentuînd importanța educației în limba moldovenească pentru continuitatea națională.

Proclamarea Republicii Democratice Moldovenești (Cronologie)

1917 noiembrie 28. ‒ Proiectul organizării ocîrmuirii Basarabiei:

      «1. Puterea înaltă în Basarabia o are Sfatul Ţării, cel mai înalt aşezămînt (organ) de cîrmuire pînă la chemarea adunării poporane (constituante).

      2. Organ împlinitor al Sfatului Ţării este Sfatul Directorilor generali (guvernul), care este răspunzător pentru trebile şi măsurile sale numai înaintea Sfatului Ţării…» ‒ Unirea; Viorel Mihail, II/4.

1917 decembrie 2. – Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti. Declaraţie a Sfatului Ţării.

«Moldoveni şi noroade înfrăţite ale Basarabiei! În puterea temeiului că noroadele să se unească şi să-şi eie soarta în mînile lor, alcătuindu-şi stăpîniri naţionale şi avînd în vedere aşezarea rînduielii obşteşti, Basarabia sprijinindu-se pe trecutul său istoric se declară de azi înainte REPUBLICĂ DEMOCRATICĂ MOLDOVENEASCĂ, care va intra în alcătuirea Republicii Federative Democratice Ruseşti ca părtaş cu aceleaşi drepturi.

Pînă la chemarea Adunării poporane (constituante) a Republicii Moldoveneşti, care va fi aleasă de tot norodul prin glăsuire de-a dreptul, deopotrivă şi tăinuită, după sistemul proporţional, cea mai înaltă ocîrmuire a Republicii Democratice Moldoveneşti este Sfatul Ţării… Puterea împlinitoare în Republica Democratică Moldovenească o are Sfatul Directorilor generali (guvernul), răspunzător numai înaintea Sfatului Ţării. Sfatul Ţării are în vedere:

      1. Să cheme în timpul cel mai scurt Adunarea poporană a Republicii Moldoveneşti…

      2. Să împartă norodului muncitor tot pămîntul fără plată pe temeiul folosirii drepte…

Primită în Sfatul Ţării la 2 decembrie, anul 1917». – Unirea cu Condițiuni; Viorel Mihail, II/4.


Organizare administrativ-teritorială

Republica Democratică Moldovenească era împărțită în 9 județe. Aceste județe s-au păstrat și în componența Regatului României.

Județele Republicii Democratice Moldovenești
Județele Republicii Democratice Moldovenești
Loc Unitate teritorială Populație,
mii loc. 		Suprafața,
km² 		Densitate,
loc./km²
01. Fișier:Interbelic Cetatea Alba County CoA.png Județul Cetatea Albă 265,2 7.595 34,9
02. Fișier:Interbelic Balti County CoA.png Județul Bălți 211,4 5.260 37,6
03. Fișier:Interbelic Cahul County CoA.png Județul Cahul --- 4.442 ---
04. --- Județul Chilia --- 4.229 ---
05. Fișier:Interbelic Hotin County CoA.png Județul Hotin 307,5 3.782 81,3
06. Fișier:Interbelic Lapusna County CoA.png Județul Lăpușna 279,6 4.181 66,8
07. Fișier:Interbelic Orhei County CoA.png Județul Orhei 213,4 4.246 50,2
08. Fișier:Interbelic Soroca County CoA.png Județul Soroca 218,8 4.331 50,5
09. Fișier:Interbelic Tighina County CoA.png Județul Tighina 194,9 6.333 30,7
TOTAL 3.555,2 44.399 119,93

Unirea cu România

În 27 martie/ 9 aprilie 1918, Sfatul Țării, organul conducător al republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România. Votul de unire cu România a fost dat prin 86 voturi pentru, 3 împotrivă și 36 abțineri.<ref>Charles Upson Clark - ORGANIZATION OF THE DIET</ref> Tratatul de la Paris (1920) a confirmat unirea Basarabiei cu România.

Fișier:RDM events RO.png
Unele evenimente cheie și contextul istoric în care a existat Republica Democratică Moldovenească. Toate datele se referă la calendarul gregorian (stil nou)

Soarta foștilor membri ai Sfatului Țării sub regimul sovietic

Sfatul Țării a făcut din Basarabia primul teritoriu de limbă română care a proclamat unirea cu România, în martie 1918. Când s-au întors în 1940, sovieticii învățaseră lecțiile acestui eveniment și i-au deportat pe vorbitorii de limbă română care promovaseră bacalaureatul, mai mult de 30.000 oameni care nu avuseseră timp să treacă Prutul pentru a se refugia în Moldova care a rămas românească. În acest „prim lot” care a fost doar începutul unei lungi serii,<ref>Nikolai Bugai, Депортация народов из Украины, Белоруссии и Молдавии : Лагеря, принудительный труд и депортация (déportation des peuples d'Ukraine, Biélorussie et Moldavie), Dittmar Dahlmann et Gerhard Hirschfeld, Essen, Allemagne, 1999, Format:P..</ref> au fost incluși și 14 foști deputați ai Sfatului Țării, inclusiv un fost ministru al Republicii Democrate Moldovenești. Dosarul nr. 824 păstrat în arhivele Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova<ref>Dosarul penal nr. 824, în 3 volume, privind participanții contrarevoluționari din „Blocul Moldovenesc” și Sfatul Țării. Comisarul Poporului al Afacerilor Interne din RSSM, maior al Securității de Stat Sazîkin. 15 septembrie 1940 Nr. 603 or. Chișinău, arhivele Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, Chișinău.</ref>, relatează soarta acestor deținuți, arestați de sovietici la 29 iunie 1940, după ce URSS, grație Pactului Ribbentrop-Molotov, anexase cu o zi înainte Basarabia.

La 30 iunie 1940, maiorul Sazîkin, șeful NKVD din Chișinău, a trimis „Comisarului Poporului” (ministrul de Interne al URSS), Lavrenti Pavlovici Beria, o telegramă prin care anunța capturarea acestora (de fapt, îi ridicase pe acești bătrâni de la casele lor) și cerea permisiunea de a organiza un proces în stil sovietic sub acuzația de „trădare a intereselor poporului moldovenesc”. dar deținuții aveau să moară în detenție, fără să fi fost „judecați”.

Format:Hidden

Vezi și

Referințe

<references/>

Format:Republica Democratică Moldovenească Format:Subiecte Republica Moldova Eroare în script: Nu există modulul „Authority control”.Lua error: Cannot create process: proc_open(/dev/null): Failed to open stream: Operation not permitted

Adus de la „https://enciclopedia.md/index.php?title=Republica_Democratică_Moldovenească&oldid=837”