Mișcarea anti-unionistă din Moldova - Revizia istoricului

Serge.Mol la 22 august 2024 08:39

2024-08-22T08:39:58Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 22 august 2024 08:39
Linia 2:		Linia 2:
	[[Fișier:Voivodeship of Moldavia (1812).svg\|miniatura\|Așezarea Moldovei (1812—1861) în Europa]]		[[Fișier:Voivodeship of Moldavia (1812).svg\|miniatura\|Așezarea Moldovei (1812—1861) în Europa]]
	{{Istoria Moldovei}}		{{Istoria Moldovei}}
	'''Mișcarea anti-unionistă din Moldova''' sau ('''Mișcarea pentru reîntregirea pamînturilor istorice ale Moldovei''') a fost o mișcare politică de opoziție față de unirea cu [[Valahia]], motivată prin tradiția diferită a celor două țări, dar, mai ales, prin argumente de ordin practic. Mișcarea antiunionistă din [[~~Principatul~~ Moldovei\|Moldova]] s-a dezvoltat începând din [[1856]] și s-a manifestat în special în [[1859]].		'''Mișcarea anti-unionistă din Moldova''' sau ('''Mișcarea pentru reîntregirea pamînturilor istorice ale Moldovei''') a fost o mișcare politică de opoziție față de unirea cu [[Valahia]], motivată prin tradiția diferită a celor două țări, dar, mai ales, prin argumente de ordin practic. Mișcarea antiunionistă din [[Țara Moldovei\|Moldova]] s-a dezvoltat începând din [[1856]] și s-a manifestat în special în [[1859]].

	==„Prima mișcare patriotică moldovenească”==		==„Prima mișcare patriotică moldovenească”==
Linia 100:		Linia 100:

	Ușurința cu care revoluția moldovenească din 1866 a fost înfrîntă de cîteva corpuri de armată controlate valahi, arată naivitatea moldovenilor, care nu s-au organizat corespunzător.		Ușurința cu care revoluția moldovenească din 1866 a fost înfrîntă de cîteva corpuri de armată controlate valahi, arată naivitatea moldovenilor, care nu s-au organizat corespunzător.


	În urma luptelor din 3 aprilie 1866, s-au înregistrat numeroase victime. Bilanțul a rămas controversat. A. D. Xenopol vorbește despre doi morți printre militari și 15 printre revoluționari dar și zeci de răniți. Mihai Dimitri Sturdza vorbește despre 6 morți între trupele de ocupație și peste 100 de "răsculați". Istoricul romîn Alex Mihai Stoenescu a consultat documentele din arhivele militare romînești și a găsit un bilanț total de peste 300 de morți!		În urma luptelor din 3 aprilie 1866, s-au înregistrat numeroase victime. Bilanțul a rămas controversat. A. D. Xenopol vorbește despre doi morți printre militari și 15 printre revoluționari dar și zeci de răniți. Mihai Dimitri Sturdza vorbește despre 6 morți între trupele de ocupație și peste 100 de "răsculați". Istoricul romîn Alex Mihai Stoenescu a consultat documentele din arhivele militare romînești și a găsit un bilanț total de peste 300 de morți!

Serge.Mol: /* „Prima mișcare patriotică moldovenească” */

2024-08-22T08:38:02Z

„Prima mișcare patriotică moldovenească”

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 22 august 2024 08:38
Linia 5:		Linia 5:

	==„Prima mișcare patriotică moldovenească”==		==„Prima mișcare patriotică moldovenească”==
	Mișcarea anti-unionistă din [[Țara Moldovei\|Moldova]] s-a dezvoltat începînd din 1856, în contextul luptei pentru [[Unirea ~~Principatelor Române~~\|~~Unirea~~ Principatelor]]. Printre principalii săi exponenți au fost [[Nicolae Istrati]], [[Gheorghe Asachi]] și [[Costache Negruzzi]]. Anti-unioniștii s-au manifestat atît prin intermediul broșurilor, cît și al periodicelor („Patria”, „Nepărtinitorul”). Aceștia promovau ideea decăderii Moldovei și a [[Iași]]lor, odată cu deplasarea centrului de greutate politic și administrativ spre [[București]]. Mai mult, marginalizarea Moldovei avea să intervină, susțineau ei, și din pricina superiorității numerice a muntenilor față de moldoveni, ce avea să le asigure celor dintîi o mai bună reprezentare în legislativul viitorului stat. Se vorbea despre conflictele din trecut al celor două principate, evocînd, spre exemplu, luptele purtate de [[Ștefan cel Mare]] împotriva muntenilor.		Mișcarea anti-unionistă din [[Țara Moldovei\|Moldova]] s-a dezvoltat începînd din 1856, în contextul luptei pentru [[Unirea principatelor Danubiene\|unirea Principatelor]]. Printre principalii săi exponenți au fost [[Nicolae Istrati]], [[Gheorghe Asachi]] și [[Costache Negruzzi]]. Anti-unioniștii s-au manifestat atît prin intermediul broșurilor, cît și al periodicelor („Patria”, „Nepărtinitorul”). Aceștia promovau ideea decăderii Moldovei și a [[Iași]]lor, odată cu deplasarea centrului de greutate politic și administrativ spre [[București]]. Mai mult, marginalizarea Moldovei avea să intervină, susțineau ei, și din pricina superiorității numerice a muntenilor față de moldoveni, ce avea să le asigure celor dintîi o mai bună reprezentare în legislativul viitorului stat. Se vorbea despre conflictele din trecut al celor două principate, evocînd, spre exemplu, luptele purtate de [[Ștefan cel Mare]] împotriva muntenilor.

	Pe plan politic, stataliștii au avut, la început, anumite succese, ei reușind, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul [[Ad-hoc]] din [[Țara Moldovei\|Moldova]], sprijiniți puternic de caimacamii (locțiitorii domnești) [[Nicolae Vogoride]] și [[Teodor Balș]]. Reușita lor apărea ca una importantă, deoarece Divanul trebuia să se pronunțe cu privire la necesitatea ~~Unirii~~ cu Valahia. Repetarea alegerilor, victoria unioniștilor și, implicit, a principiului Unirii, au marcat, pentru moment, înfrîngerea patriotismului moldovenesc.		Pe plan politic, stataliștii au avut, la început, anumite succese, ei reușind, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul [[Ad-hoc]] din [[Țara Moldovei\|Moldova]], sprijiniți puternic de caimacamii (locțiitorii domnești) [[Nicolae Vogoride]] și [[Teodor Balș]]. Reușita lor apărea ca una importantă, deoarece Divanul trebuia să se pronunțe cu privire la necesitatea unirii cu Valahia. Repetarea alegerilor, victoria unioniștilor și, implicit, a principiului Unirii, au marcat, pentru moment, înfrîngerea patriotismului moldovenesc.

	==„A doua mișcare patriotică moldovenească”==		==„A doua mișcare patriotică moldovenească”==

Serge.Mol: /* „Prima mișcare patriotică moldovenească” */

2024-08-22T08:36:46Z

„Prima mișcare patriotică moldovenească”

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 22 august 2024 08:36
Linia 5:		Linia 5:

	==„Prima mișcare patriotică moldovenească”==		==„Prima mișcare patriotică moldovenească”==
	Mișcarea anti-unionistă din [[[[Țara Moldovei\|Moldova]]]] s-a dezvoltat începînd din 1856, în contextul luptei pentru [[Unirea Principatelor Române\|Unirea Principatelor]]. Printre principalii săi exponenți au fost [[Nicolae Istrati]], [[Gheorghe Asachi]] și [[Costache Negruzzi]]. Anti-unioniștii s-au manifestat atît prin intermediul broșurilor, cît și al periodicelor („Patria”, „Nepărtinitorul”). Aceștia promovau ideea decăderii Moldovei și a [[Iași]]lor, odată cu deplasarea centrului de greutate politic și administrativ spre [[București]]. Mai mult, marginalizarea Moldovei avea să intervină, susțineau ei, și din pricina superiorității numerice a muntenilor față de moldoveni, ce avea să le asigure celor dintîi o mai bună reprezentare în legislativul viitorului stat. Se vorbea despre conflictele din trecut al celor două principate, evocînd, spre exemplu, luptele purtate de [[Ștefan cel Mare]] împotriva muntenilor.		Mișcarea anti-unionistă din [[Țara Moldovei\|Moldova]] s-a dezvoltat începînd din 1856, în contextul luptei pentru [[Unirea Principatelor Române\|Unirea Principatelor]]. Printre principalii săi exponenți au fost [[Nicolae Istrati]], [[Gheorghe Asachi]] și [[Costache Negruzzi]]. Anti-unioniștii s-au manifestat atît prin intermediul broșurilor, cît și al periodicelor („Patria”, „Nepărtinitorul”). Aceștia promovau ideea decăderii Moldovei și a [[Iași]]lor, odată cu deplasarea centrului de greutate politic și administrativ spre [[București]]. Mai mult, marginalizarea Moldovei avea să intervină, susțineau ei, și din pricina superiorității numerice a muntenilor față de moldoveni, ce avea să le asigure celor dintîi o mai bună reprezentare în legislativul viitorului stat. Se vorbea despre conflictele din trecut al celor două principate, evocînd, spre exemplu, luptele purtate de [[Ștefan cel Mare]] împotriva muntenilor.

	Pe plan politic, stataliștii au avut, la început, anumite succese, ei reușind, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul [[Ad-hoc]] din [[Țara Moldovei\|Moldova]], sprijiniți puternic de caimacamii (locțiitorii domnești) [[Nicolae Vogoride]] și [[Teodor Balș]]. Reușita lor apărea ca una importantă, deoarece Divanul trebuia să se pronunțe cu privire la necesitatea Unirii cu Valahia. Repetarea alegerilor, victoria unioniștilor și, implicit, a principiului Unirii, au marcat, pentru moment, înfrîngerea patriotismului moldovenesc.		Pe plan politic, stataliștii au avut, la început, anumite succese, ei reușind, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul [[Ad-hoc]] din [[Țara Moldovei\|Moldova]], sprijiniți puternic de caimacamii (locțiitorii domnești) [[Nicolae Vogoride]] și [[Teodor Balș]]. Reușita lor apărea ca una importantă, deoarece Divanul trebuia să se pronunțe cu privire la necesitatea Unirii cu Valahia. Repetarea alegerilor, victoria unioniștilor și, implicit, a principiului Unirii, au marcat, pentru moment, înfrîngerea patriotismului moldovenesc.

Serge.Mol: /* „Prima mișcare patriotică moldovenească” */

2024-08-22T08:36:33Z

„Prima mișcare patriotică moldovenească”

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 22 august 2024 08:36
Linia 5:		Linia 5:

	==„Prima mișcare patriotică moldovenească”==		==„Prima mișcare patriotică moldovenească”==
	Mișcarea anti-unionistă din [[Moldova]] s-a dezvoltat începînd din 1856, în contextul luptei pentru [[Unirea Principatelor Române\|Unirea Principatelor]]. Printre principalii săi exponenți au fost [[Nicolae Istrati]], [[Gheorghe Asachi]] și [[Costache Negruzzi]]. Anti-unioniștii s-au manifestat atît prin intermediul broșurilor, cît și al periodicelor („Patria”, „Nepărtinitorul”). Aceștia promovau ideea decăderii Moldovei și a [[Iași]]lor, odată cu deplasarea centrului de greutate politic și administrativ spre [[București]]. Mai mult, marginalizarea Moldovei avea să intervină, susțineau ei, și din pricina superiorității numerice a muntenilor față de moldoveni, ce avea să le asigure celor dintîi o mai bună reprezentare în legislativul viitorului stat. Se vorbea despre conflictele din trecut al celor două principate, evocînd, spre exemplu, luptele purtate de [[Ștefan cel Mare]] împotriva muntenilor.		Mișcarea anti-unionistă din [[[[Țara Moldovei\|Moldova]]]] s-a dezvoltat începînd din 1856, în contextul luptei pentru [[Unirea Principatelor Române\|Unirea Principatelor]]. Printre principalii săi exponenți au fost [[Nicolae Istrati]], [[Gheorghe Asachi]] și [[Costache Negruzzi]]. Anti-unioniștii s-au manifestat atît prin intermediul broșurilor, cît și al periodicelor („Patria”, „Nepărtinitorul”). Aceștia promovau ideea decăderii Moldovei și a [[Iași]]lor, odată cu deplasarea centrului de greutate politic și administrativ spre [[București]]. Mai mult, marginalizarea Moldovei avea să intervină, susțineau ei, și din pricina superiorității numerice a muntenilor față de moldoveni, ce avea să le asigure celor dintîi o mai bună reprezentare în legislativul viitorului stat. Se vorbea despre conflictele din trecut al celor două principate, evocînd, spre exemplu, luptele purtate de [[Ștefan cel Mare]] împotriva muntenilor.

	Pe plan politic, stataliștii au avut, la început, anumite succese, ei reușind, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul [[Ad-hoc]] din [[Țara Moldovei\|Moldova]], sprijiniți puternic de caimacamii (locțiitorii domnești) [[Nicolae Vogoride]] și [[Teodor Balș]]. Reușita lor apărea ca una importantă, deoarece Divanul trebuia să se pronunțe cu privire la necesitatea Unirii cu Valahia. Repetarea alegerilor, victoria unioniștilor și, implicit, a principiului Unirii, au marcat, pentru moment, înfrîngerea patriotismului moldovenesc.		Pe plan politic, stataliștii au avut, la început, anumite succese, ei reușind, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul [[Ad-hoc]] din [[Țara Moldovei\|Moldova]], sprijiniți puternic de caimacamii (locțiitorii domnești) [[Nicolae Vogoride]] și [[Teodor Balș]]. Reușita lor apărea ca una importantă, deoarece Divanul trebuia să se pronunțe cu privire la necesitatea Unirii cu Valahia. Repetarea alegerilor, victoria unioniștilor și, implicit, a principiului Unirii, au marcat, pentru moment, înfrîngerea patriotismului moldovenesc.

Serge.Mol la 22 august 2024 08:35

2024-08-22T08:35:55Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 22 august 2024 08:35
Linia 7:		Linia 7:
	Mișcarea anti-unionistă din [[Moldova]] s-a dezvoltat începînd din 1856, în contextul luptei pentru [[Unirea Principatelor Române\|Unirea Principatelor]]. Printre principalii săi exponenți au fost [[Nicolae Istrati]], [[Gheorghe Asachi]] și [[Costache Negruzzi]]. Anti-unioniștii s-au manifestat atît prin intermediul broșurilor, cît și al periodicelor („Patria”, „Nepărtinitorul”). Aceștia promovau ideea decăderii Moldovei și a [[Iași]]lor, odată cu deplasarea centrului de greutate politic și administrativ spre [[București]]. Mai mult, marginalizarea Moldovei avea să intervină, susțineau ei, și din pricina superiorității numerice a muntenilor față de moldoveni, ce avea să le asigure celor dintîi o mai bună reprezentare în legislativul viitorului stat. Se vorbea despre conflictele din trecut al celor două principate, evocînd, spre exemplu, luptele purtate de [[Ștefan cel Mare]] împotriva muntenilor.		Mișcarea anti-unionistă din [[Moldova]] s-a dezvoltat începînd din 1856, în contextul luptei pentru [[Unirea Principatelor Române\|Unirea Principatelor]]. Printre principalii săi exponenți au fost [[Nicolae Istrati]], [[Gheorghe Asachi]] și [[Costache Negruzzi]]. Anti-unioniștii s-au manifestat atît prin intermediul broșurilor, cît și al periodicelor („Patria”, „Nepărtinitorul”). Aceștia promovau ideea decăderii Moldovei și a [[Iași]]lor, odată cu deplasarea centrului de greutate politic și administrativ spre [[București]]. Mai mult, marginalizarea Moldovei avea să intervină, susțineau ei, și din pricina superiorității numerice a muntenilor față de moldoveni, ce avea să le asigure celor dintîi o mai bună reprezentare în legislativul viitorului stat. Se vorbea despre conflictele din trecut al celor două principate, evocînd, spre exemplu, luptele purtate de [[Ștefan cel Mare]] împotriva muntenilor.

	Pe plan politic, stataliștii au avut, la început, anumite succese, ei reușind, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul [[Ad-hoc]] din Moldova, sprijiniți puternic de caimacamii (locțiitorii domnești) [[Nicolae Vogoride]] și [[Teodor Balș]]. Reușita lor apărea ca una importantă, deoarece Divanul trebuia să se pronunțe cu privire la necesitatea Unirii cu Valahia. Repetarea alegerilor, victoria unioniștilor și, implicit, a principiului Unirii, au marcat, pentru moment, înfrîngerea patriotismului moldovenesc.		Pe plan politic, stataliștii au avut, la început, anumite succese, ei reușind, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul [[Ad-hoc]] din [[Țara Moldovei\|Moldova]], sprijiniți puternic de caimacamii (locțiitorii domnești) [[Nicolae Vogoride]] și [[Teodor Balș]]. Reușita lor apărea ca una importantă, deoarece Divanul trebuia să se pronunțe cu privire la necesitatea Unirii cu Valahia. Repetarea alegerilor, victoria unioniștilor și, implicit, a principiului Unirii, au marcat, pentru moment, înfrîngerea patriotismului moldovenesc.

	==„A doua mișcare patriotică moldovenească”==		==„A doua mișcare patriotică moldovenească”==
Linia 55:		Linia 55:
	Revoluția din 3 aprilie 1866 se face de către oamenii de rînd, boierii moldoveni și clerul ortodox patriot al Moldovei și vehement antiunionist.		Revoluția din 3 aprilie 1866 se face de către oamenii de rînd, boierii moldoveni și clerul ortodox patriot al Moldovei și vehement antiunionist.

	Plebiscitul de așa-zisă alegere a lui Carol (totul fiind o mascaradă, Carol fiind singura alegere posibilă) era programat a se ține între 2 si 8 aprilie, prin metoda înscrierii votanților pe liste de semnături la sediile prefecturilor și ale primăriilor. Tabăra luptătorilor pentru eliberarea Moldovei se mobilizează. Planul fiind ca poporul să elibereze clădirile fostei administrații a Moldovei, acum sub controlul ocupanților și al trădătorilor, și să-l proclame pe boierul [[Nicolae Rosetti-Roznovanu\|Nicolae Rosetti Roznovanu]] domnitor al Moldovei.		Plebiscitul de așa-zisă alegere a lui Carol (totul fiind o mascaradă, Carol fiind singura alegere posibilă) era programat a se ține între 2 si 8 aprilie, prin metoda înscrierii votanților pe liste de semnături la sediile prefecturilor și ale primăriilor. Tabăra luptătorilor pentru eliberarea Moldovei se mobilizează. Planul fiind ca poporul să elibereze clădirile fostei administrații a [[Țara Moldovei\|Moldovei]], acum sub controlul ocupanților și al trădătorilor, și să-l proclame pe boierul [[Nicolae Rosetti-Roznovanu\|Nicolae Rosetti Roznovanu]] domnitor al Moldovei.

	În Iași încep acțiunile de stradă, la care vin cetățeni cu pancarte pe care sunt scrise mesaje împotriva ocupanților munteni: „Valahi, duceți-vă de unde ați venit!” ori „Vrem să ne conducem singuri!”. Se vorbește despre „libertate“ și despre „dictatura de la București“. Moldovenii sunt chemați să se ridice la luptă, pentru că au devenit colonia Munteniei.		În Iași încep acțiunile de stradă, la care vin cetățeni cu pancarte pe care sunt scrise mesaje împotriva ocupanților munteni: „Valahi, duceți-vă de unde ați venit!” ori „Vrem să ne conducem singuri!”. Se vorbește despre „libertate“ și despre „dictatura de la București“. Moldovenii sunt chemați să se ridice la luptă, pentru că au devenit colonia Munteniei.
Linia 75:		Linia 75:
	După ce prin discursul său ridică spiritele revoluționarilor moldoveni, Mitropolitul Calinic și soborul de preoți se pune în fruntea oamenilor și iese în stradă. Fluturînd crucile, preoții pornesc spre Palatul Administrativ, ce pînă cu 7 ani în urmă fusese Palatul Domnesc al Moldovei, urmați de marea de oameni gata să alunge pe ocupanți. Se scandează "Jos Unirea!" și lozinci patriotice moldovenești. Este invocat Dumnezeu și în paralel se strigă insulte către membrii Locotenenței Domnești de la București și la adresa muntenilor.		După ce prin discursul său ridică spiritele revoluționarilor moldoveni, Mitropolitul Calinic și soborul de preoți se pune în fruntea oamenilor și iese în stradă. Fluturînd crucile, preoții pornesc spre Palatul Administrativ, ce pînă cu 7 ani în urmă fusese Palatul Domnesc al Moldovei, urmați de marea de oameni gata să alunge pe ocupanți. Se scandează "Jos Unirea!" și lozinci patriotice moldovenești. Este invocat Dumnezeu și în paralel se strigă insulte către membrii Locotenenței Domnești de la București și la adresa muntenilor.

	Se alătură marii boieri patrioți moldoveni: cneazul Constantin Moruzi, Teodor Lățescu și Neculai Ceaur Aslan. Printre ei și Ion Creangă.		Se alătură marii boieri patrioți moldoveni: cneazul Constantin Moruzi, Teodor Lățescu și Neculai Ceaur Aslan. Printre ei și [[Ion Creangă]].

	În fața Palatului Administrativ din Iași, revoluționarii dau peste armata valahă. La scurt timp, clădirea e luată cu asalt, trupele valahe, deschid focul și începe bătălia. Revoluționarii moldoveni folosesc și ei arme de foc, bîte și pietre din pavaj pentru a lovi în escadronul de cavalerie valah, care șarjează în ei cu săbiile. Moldovenii ridică o baricadă pentru ai opri pe valahi. De pe acoperișurile caselor, revoluționarii aruncă cu cărămizi și ce mai găsesc la îndemînă. Pe ferestre oamenii varsă apă clocotită peste trupe.		În fața Palatului Administrativ din Iași, revoluționarii dau peste armata valahă. La scurt timp, clădirea e luată cu asalt, trupele valahe, deschid focul și începe bătălia. Revoluționarii moldoveni folosesc și ei arme de foc, bîte și pietre din pavaj pentru a lovi în escadronul de cavalerie valah, care șarjează în ei cu săbiile. Moldovenii ridică o baricadă pentru ai opri pe valahi. De pe acoperișurile caselor, revoluționarii aruncă cu cărămizi și ce mai găsesc la îndemînă. Pe ferestre oamenii varsă apă clocotită peste trupe.

Mldvnst la 24 iulie 2024 14:49

2024-07-24T14:49:13Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 24 iulie 2024 14:49
Linia 5:		Linia 5:

	==„Prima mișcare patriotică moldovenească”==		==„Prima mișcare patriotică moldovenească”==
	Mișcarea ~~separatistă~~ din [[Moldova]] s-a dezvoltat începînd din 1856, în contextul luptei pentru [[Unirea Principatelor Române\|Unirea Principatelor]]. Printre principalii săi exponenți au fost [[Nicolae Istrati]], [[Gheorghe Asachi]] și [[Costache Negruzzi]]. Anti-unioniștii s-au manifestat atît prin intermediul broșurilor, cît și al periodicelor („Patria”, „Nepărtinitorul”). Aceștia promovau ideea decăderii Moldovei și a [[Iași]]lor, odată cu deplasarea centrului de greutate politic și administrativ spre [[București]]. Mai mult, marginalizarea Moldovei avea să intervină, susțineau ei, și din pricina superiorității numerice a muntenilor față de moldoveni, ce avea să le asigure celor dintîi o mai bună reprezentare în legislativul viitorului stat. Se vorbea despre conflictele din trecut al celor două principate, evocînd, spre exemplu, luptele purtate de [[Ștefan cel Mare]] împotriva muntenilor.		Mișcarea anti-unionistă din [[Moldova]] s-a dezvoltat începînd din 1856, în contextul luptei pentru [[Unirea Principatelor Române\|Unirea Principatelor]]. Printre principalii săi exponenți au fost [[Nicolae Istrati]], [[Gheorghe Asachi]] și [[Costache Negruzzi]]. Anti-unioniștii s-au manifestat atît prin intermediul broșurilor, cît și al periodicelor („Patria”, „Nepărtinitorul”). Aceștia promovau ideea decăderii Moldovei și a [[Iași]]lor, odată cu deplasarea centrului de greutate politic și administrativ spre [[București]]. Mai mult, marginalizarea Moldovei avea să intervină, susțineau ei, și din pricina superiorității numerice a muntenilor față de moldoveni, ce avea să le asigure celor dintîi o mai bună reprezentare în legislativul viitorului stat. Se vorbea despre conflictele din trecut al celor două principate, evocînd, spre exemplu, luptele purtate de [[Ștefan cel Mare]] împotriva muntenilor.

	Pe plan politic, stataliștii au avut, la început, anumite succese, ei reușind, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul [[Ad-hoc]] din Moldova, sprijiniți puternic de caimacamii (locțiitorii domnești) [[Nicolae Vogoride]] și [[Teodor Balș]]. Reușita lor apărea ca una importantă, deoarece Divanul trebuia să se pronunțe cu privire la necesitatea Unirii cu Valahia. Repetarea alegerilor, victoria unioniștilor și, implicit, a principiului Unirii, au marcat, pentru moment, înfrîngerea patriotismului moldovenesc.		Pe plan politic, stataliștii au avut, la început, anumite succese, ei reușind, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul [[Ad-hoc]] din Moldova, sprijiniți puternic de caimacamii (locțiitorii domnești) [[Nicolae Vogoride]] și [[Teodor Balș]]. Reușita lor apărea ca una importantă, deoarece Divanul trebuia să se pronunțe cu privire la necesitatea Unirii cu Valahia. Repetarea alegerilor, victoria unioniștilor și, implicit, a principiului Unirii, au marcat, pentru moment, înfrîngerea patriotismului moldovenesc.

Mldvnst la 24 iulie 2024 14:41

2024-07-24T14:41:22Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 24 iulie 2024 14:41
Linia 1:		Linia 1:
	~~<nowiki>*</nowiki>Ne finisat~~[[Fișier:Civil Ensign of the Principality of Moldavia (1834-1861).svg\|miniatura\|Steagul Moldovei (1834—1861)]]		[[Fișier:Civil Ensign of the Principality of Moldavia (1834-1861).svg\|miniatura\|Steagul Moldovei (1834—1861)]]
	[[Fișier:Voivodeship of Moldavia (1812).svg\|miniatura\|Așezarea Moldovei (1812—1861) în Europa]]		[[Fișier:Voivodeship of Moldavia (1812).svg\|miniatura\|Așezarea Moldovei (1812—1861) în Europa]]
	{{Istoria Moldovei}}		{{Istoria Moldovei}}

Mldvnst la 24 iulie 2024 14:34

2024-07-24T14:34:32Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 24 iulie 2024 14:34
Linia 108:		Linia 108:

	Ulterior, ocupanții îl vor și suspenda din scaunul de mitropolit pe Calinic, chiar dacă acesta a fost nevoit să se umilească și să ceară "iertare". După venirea lui Carol, domnitorul își va incepe mandatul cu un act de clemență, grațiindu-i pe capii revoluției moldovenești inclusiv pe Calinic, obținînd prin aceasta liniștirea revoluționarilor moldoveni care pe atunci deja înțeleseseră că Moldova era pierdută definitiv.		Ulterior, ocupanții îl vor și suspenda din scaunul de mitropolit pe Calinic, chiar dacă acesta a fost nevoit să se umilească și să ceară "iertare". După venirea lui Carol, domnitorul își va incepe mandatul cu un act de clemență, grațiindu-i pe capii revoluției moldovenești inclusiv pe Calinic, obținînd prin aceasta liniștirea revoluționarilor moldoveni care pe atunci deja înțeleseseră că Moldova era pierdută definitiv.

	~~== Bibliografie ==~~
	*[http://www.cotidianul.ro/index.php?id=44&art=8452&cHash=eda4b9f98b „Jos Bucureștiul! Jos Cuza!”, Cotidianul 23 ianuarie 2006. Un articol de Matei Filimon].
	*Adrian Cioflâncă, ''Naționalism și parohialism în competiție. Note pe marginea dezbaterilor politice privind unirea Principatelor Române'', în vol. ''Vârstele Unirii. De la unitatea etnică la conștiința națională'', coord. Dumitru Ivănescu, Cătălin Turliuc, Florin Cântec, Iași, 2001.
	*Mihai Cojocariu, ''Partida națională și constituirea statului român (1856 - 1859)'', Iași, 1995.
	*A. D. Xenopol, ''Domnia lui Cuza-Vodă'', Iași, 1903.

	~~==Note==~~
	~~<references />~~

	==Legături externe==		==Legături externe==

Mldvnst la 24 iulie 2024 14:32

2024-07-24T14:32:13Z

Afișare diferențe

Mldvnst la 24 iulie 2024 13:42

2024-07-24T13:42:12Z

Afișare diferențe