Bantîș-Kamenski Dumitru - Revizia istoricului

Stanislav: /* Dumitru Bantîș-Kamenski (5/16 noiembrie 1788, Moscova – 25 ianuarie/6 februarie 1850, Sankt Petersburg) */

2024-12-02T15:43:58Z

Dumitru Bantîș-Kamenski (5/16 noiembrie 1788, Moscova – 25 ianuarie/6 februarie 1850, Sankt Petersburg)

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 2 decembrie 2024 15:43
Linia 26:		Linia 26:
	* "Istoria Ucrainei de la unirea cu statul rus pînă la desființarea hatmanatului" (4 volume, [[1822]])		* "Istoria Ucrainei de la unirea cu statul rus pînă la desființarea hatmanatului" (4 volume, [[1822]])
	* "Dicționarul persoanelor remarcabile din ținuturile rusești" (5 volume, [[1836]])		* "Dicționarul persoanelor remarcabile din ținuturile rusești" (5 volume, [[1836]])
	* "Biografiile generalisimilor și feldmareșalilor ruși" (4 părți, [[1840]]-[[1841]]) Prin activitatea sa prolifică în domeniul istoriei și arheografiei, Dumitru Bantîș-Kamenski a contribuit semnificativ la documentarea și conservarea patrimoniului istoric și cultural al Rusiei și al regiunilor învecinate.		* "Biografiile generalisimilor și feldmareșalilor ruși" (4 părți, [[1840]]-[[1841]])


			Prin activitatea sa prolifică în domeniul istoriei și arheografiei, Dumitru Bantîș-Kamenski a contribuit semnificativ la documentarea și conservarea patrimoniului istoric și cultural al Rusiei și al regiunilor învecinate.

Stanislav: /* Biografie */

2024-12-02T15:43:29Z

Biografie

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 2 decembrie 2024 15:43
Linia 9:		Linia 9:
	În [[1810]], a publicat "Călătorii în [[Moldova]], Muntenia și Serbia", bazată pe observațiile sale din timpul unei misiuni în Serbia, oferind perspective valoroase asupra regiunilor menționate la începutul secolului al XIX-lea.		În [[1810]], a publicat "Călătorii în [[Moldova]], Muntenia și Serbia", bazată pe observațiile sale din timpul unei misiuni în Serbia, oferind perspective valoroase asupra regiunilor menționate la începutul secolului al XIX-lea.

	După moartea tatălui său în 1814, Dumitru a continuat activitatea în domeniul afacerilor externe și a devenit oficial cu însărcinări speciale, iar mai tîrziu șef de cancelarie al prințului N.G. Repnin, guvernator militar al Ucrainei. Această perioadă i-a permis să se dedice cercetărilor arhivistice, culminînd cu publicarea în [[1822]] a lucrării "Istoria Ucrainei de la unirea cu statul rus pînă la desființarea hatmanatului", o lucrare în patru volume care a rămas mult timp una dintre puținele istorii complete ale Ucrainei.		După moartea tatălui său în [[1814]], Dumitru a continuat activitatea în domeniul afacerilor externe și a devenit oficial cu însărcinări speciale, iar mai tîrziu șef de cancelarie al prințului N.G. Repnin, guvernator militar al Ucrainei. Această perioadă i-a permis să se dedice cercetărilor arhivistice, culminînd cu publicarea în [[1822]] a lucrării "Istoria Ucrainei de la unirea cu statul rus pînă la desființarea hatmanatului", o lucrare în patru volume care a rămas mult timp una dintre puținele istorii complete ale Ucrainei.

	În martie [[1825]], a fost numit guvernator al Tobolskului, unde s-a preocupat de îmbunătățirea orașului și a condițiilor de viață ale exilaților și ale populațiilor locale, contribuind la abolirea obiceiului de cumpărare a soțiilor în rîndul poporului Mansi. Cu toate acestea, în 1828, a devenit ținta unei anchete senatoriale, care a durat pînă în [[1834]]. În această perioadă, a redactat o notă detaliată intitulată "Judecata lui Șemîakin în secolul al XIX-lea", parțial publicată în [[1873]].		În martie [[1825]], a fost numit guvernator al Tobolskului, unde s-a preocupat de îmbunătățirea orașului și a condițiilor de viață ale exilaților și ale populațiilor locale, contribuind la abolirea obiceiului de cumpărare a soțiilor în rîndul poporului Mansi. Cu toate acestea, în [[1828]], a devenit ținta unei anchete senatoriale, care a durat pînă în [[1834]]. În această perioadă, a redactat o notă detaliată intitulată "Judecata lui Șemîakin în secolul al XIX-lea", parțial publicată în [[1873]].

	Profitînd de timpul liber forțat, s-a dedicat activităților literare, publicând în [[1836]] "Dicționarul persoanelor remarcabile din ținuturile rusești" în cinci volume, bazat pe diverse surse arhivistice și documente de familie. În mai [[1836]], a fost numit guvernator al provinciei Vilna, unde a îmbunătățit instituțiile de caritate și spitalele. În [[1841]], a fost avansat la rangul de consilier secret.		Profitînd de timpul liber forțat, s-a dedicat activităților literare, publicând în [[1836]] "Dicționarul persoanelor remarcabile din ținuturile rusești" în cinci volume, bazat pe diverse surse arhivistice și documente de familie. În mai [[1836]], a fost numit guvernator al provinciei Vilna, unde a îmbunătățit instituțiile de caritate și spitalele. În [[1841]], a fost avansat la rangul de consilier secret.
Linia 26:		Linia 26:
	* "Istoria Ucrainei de la unirea cu statul rus pînă la desființarea hatmanatului" (4 volume, [[1822]])		* "Istoria Ucrainei de la unirea cu statul rus pînă la desființarea hatmanatului" (4 volume, [[1822]])
	* "Dicționarul persoanelor remarcabile din ținuturile rusești" (5 volume, [[1836]])		* "Dicționarul persoanelor remarcabile din ținuturile rusești" (5 volume, [[1836]])
	* "Biografiile generalisimilor și feldmareșalilor ruși" (4 părți, [[1840]]-[[1841]]) Prin activitatea sa prolifică în domeniul istoriei și arheografiei, Dumitru Bantîș-Kamenski a contribuit semnificativ la documentarea și conservarea patrimoniului istoric și cultural al Rusiei și al regiunilor învecinate.		* "Biografiile generalisimilor și feldmareșalilor ruși" (4 părți, [[1840]]-[[1841]]) Prin activitatea sa prolifică în domeniul istoriei și arheografiei, Dumitru Bantîș-Kamenski a contribuit semnificativ la documentarea și conservarea patrimoniului istoric și cultural al Rusiei și al regiunilor învecinate.

Stanislav: Stanislav a redenumit pagina Bantîș-Kamenski Dumitr în Bantîș-Kamenski Dumitru

2024-12-02T15:42:05Z

Stanislav a redenumit pagina Bantîș-Kamenski Dumitr în Bantîș-Kamenski Dumitru

← Versiunea anterioară	Versiunea de la data 2 decembrie 2024 15:42
(Nicio diferență)

Stanislav: /* Lucrări principale */

2024-12-02T15:41:47Z

Lucrări principale

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 2 decembrie 2024 15:41
Linia 23:		Linia 23:
	=== Lucrări principale ===		=== Lucrări principale ===

	"Călătorii în Moldova, Muntenia și Serbia" ([[1810]])		* "Călătorii în Moldova, Muntenia și Serbia" ([[1810]])
	"Istoria Ucrainei de la unirea cu statul rus pînă la desființarea hatmanatului" (4 volume, [[1822]])		* "Istoria Ucrainei de la unirea cu statul rus pînă la desființarea hatmanatului" (4 volume, [[1822]])
	"Dicționarul persoanelor remarcabile din ținuturile rusești" (5 volume, [[1836]])		* "Dicționarul persoanelor remarcabile din ținuturile rusești" (5 volume, [[1836]])
	"Biografiile generalisimilor și feldmareșalilor ruși" (4 părți, [[1840]]-[[1841]])		* "Biografiile generalisimilor și feldmareșalilor ruși" (4 părți, [[1840]]-[[1841]]) Prin activitatea sa prolifică în domeniul istoriei și arheografiei, Dumitru Bantîș-Kamenski a contribuit semnificativ la documentarea și conservarea patrimoniului istoric și cultural al Rusiei și al regiunilor învecinate.
	Prin activitatea sa prolifică în domeniul istoriei și arheografiei, Dumitru Bantîș-Kamenski a contribuit semnificativ la documentarea și conservarea patrimoniului istoric și cultural al Rusiei și al regiunilor învecinate.

Stanislav la 2 decembrie 2024 15:39

2024-12-02T15:39:44Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 2 decembrie 2024 15:39
Linia 3:		Linia 3:
	A fost un istoric și arheograf rus de origine moldovenească, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la studiul istoriei Ucrainei și al personalităților remarcabile din Rusia.		A fost un istoric și arheograf rus de origine moldovenească, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la studiul istoriei Ucrainei și al personalităților remarcabile din Rusia.

	Biografie		=== Biografie ===

	Fiul lui Nikolai Nikolaevici Bantîș-Kamenski, un renumit arhivist și istoric, Dumitru a primit o educație aleasă, studiind inițial acasă și ulterior la Corpul de Cadeți. În [[1800]], a devenit cadet și a obținut un post în arhiva de la Moscova a Colegiului de Externe, unde tatăl său era director.		Fiul lui Nikolai Nikolaevici Bantîș-Kamenski, un renumit arhivist și istoric, Dumitru a primit o educație aleasă, studiind inițial acasă și ulterior la Corpul de Cadeți. În [[1800]], a devenit cadet și a obținut un post în arhiva de la Moscova a Colegiului de Externe, unde tatăl său era director.

Stanislav: /* Dumitru Bantîș-Kamenski (5/16 noiembrie 1788, Moscova – 25 ianuarie/6 februarie 1850, Sankt Petersburg) */

2024-12-02T15:38:27Z

Dumitru Bantîș-Kamenski (5/16 noiembrie 1788, Moscova – 25 ianuarie/6 februarie 1850, Sankt Petersburg)

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 2 decembrie 2024 15:38
Linia 1:		Linia 1:
	== Dumitru Bantîș-Kamenski (5/16 noiembrie [[1788]], Moscova – 25 ianuarie/6 februarie [[1850]], Sankt Petersburg) ==		== Dumitru Bantîș-Kamenski (5/16 noiembrie [[1788]], Moscova – 25 ianuarie/6 februarie [[1850]], Sankt Petersburg) ==
			[[Fișier:Bantîş-Kamenski Dumitru.jpg\|miniatura\|Bantîş-Kamenski Dumitru]]
	A fost un istoric și arheograf rus de origine moldovenească, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la studiul istoriei Ucrainei și al personalităților remarcabile din Rusia.		A fost un istoric și arheograf rus de origine moldovenească, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la studiul istoriei Ucrainei și al personalităților remarcabile din Rusia.

Stanislav: Pagină nouă: == Dumitru Bantîș-Kamenski (5/16 noiembrie 1788, Moscova – 25 ianuarie/6 februarie 1850, Sankt Petersburg) == A fost un istoric și arheograf rus de origine moldovenească, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la studiul istoriei Ucrainei și al personalităților remarcabile din Rusia. Biografie Fiul lui Nikolai Nikolaevici Bantîș-Kamenski, un renumit arhivist și istoric, Dumitru a primit o educație aleasă, studiind inițial acasă și ulterio...

2024-12-02T15:32:16Z

Pagină nouă: == Dumitru Bantîș-Kamenski (5/16 noiembrie 1788, Moscova – 25 ianuarie/6 februarie 1850, Sankt Petersburg) == A fost un istoric și arheograf rus de origine moldovenească, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la studiul istoriei Ucrainei și al personalităților remarcabile din Rusia. Biografie Fiul lui Nikolai Nikolaevici Bantîș-Kamenski, un renumit arhivist și istoric, Dumitru a primit o educație aleasă, studiind inițial acasă și ulterio...

Pagină nouă

== Dumitru Bantîș-Kamenski (5/16 noiembrie [[1788]], Moscova – 25 ianuarie/6 februarie [[1850]], Sankt Petersburg) ==
A fost un istoric și arheograf rus de origine moldovenească, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la studiul istoriei Ucrainei și al personalităților remarcabile din Rusia.

Biografie

Fiul lui Nikolai Nikolaevici Bantîș-Kamenski, un renumit arhivist și istoric, Dumitru a primit o educație aleasă, studiind inițial acasă și ulterior la Corpul de Cadeți. În [[1800]], a devenit cadet și a obținut un post în arhiva de la Moscova a Colegiului de Externe, unde tatăl său era director.

În [[1810]], a publicat "Călătorii în [[Moldova]], Muntenia și Serbia", bazată pe observațiile sale din timpul unei misiuni în Serbia, oferind perspective valoroase asupra regiunilor menționate la începutul secolului al XIX-lea.

După moartea tatălui său în 1814, Dumitru a continuat activitatea în domeniul afacerilor externe și a devenit oficial cu însărcinări speciale, iar mai tîrziu șef de cancelarie al prințului N.G. Repnin, guvernator militar al Ucrainei. Această perioadă i-a permis să se dedice cercetărilor arhivistice, culminînd cu publicarea în [[1822]] a lucrării "Istoria Ucrainei de la unirea cu statul rus pînă la desființarea hatmanatului", o lucrare în patru volume care a rămas mult timp una dintre puținele istorii complete ale Ucrainei.

În martie [[1825]], a fost numit guvernator al Tobolskului, unde s-a preocupat de îmbunătățirea orașului și a condițiilor de viață ale exilaților și ale populațiilor locale, contribuind la abolirea obiceiului de cumpărare a soțiilor în rîndul poporului Mansi. Cu toate acestea, în 1828, a devenit ținta unei anchete senatoriale, care a durat pînă în [[1834]]. În această perioadă, a redactat o notă detaliată intitulată "Judecata lui Șemîakin în secolul al XIX-lea", parțial publicată în [[1873]].

Profitînd de timpul liber forțat, s-a dedicat activităților literare, publicând în [[1836]] "Dicționarul persoanelor remarcabile din ținuturile rusești" în cinci volume, bazat pe diverse surse arhivistice și documente de familie. În mai [[1836]], a fost numit guvernator al provinciei Vilna, unde a îmbunătățit instituțiile de caritate și spitalele. În [[1841]], a fost avansat la rangul de consilier secret.

În ultima parte a vieții, a publicat "Biografiile generalisimilor și feldmareșalilor ruși" în patru părți (Sankt Petersburg, [[1840]]-[[1841]]), pentru care împăratul Nicolae I i-a acordat 2.000 de ruble. A decedat la Sankt Petersburg în [[1850]] și a fost înmormîntat la Moscova, în Mănăstirea Donskoi. A fost căsătorit de trei ori și a avut o familie numeroasă, însă nici serviciul public, nici lucrările literare nu i-au adus bogăție, astfel că împăratul Nicolae Pavlovici a acordat moșiei sale 10.000 de ruble pentru a-i achita datoriile.

=== Contribuții la moștenirea culturală a lui [[Dimitrie Cantemir]] ===

Este important de menționat că Dumitru Bantîș-Kamenski a jucat un rol semnificativ în păstrarea și transmiterea moștenirii culturale a lui [[Dimitrie Cantemir]]. După moartea lui [[Șerban Cantemir]], ultimul descendent al lui [[Dimitrie Cantemir]], o parte din manuscrisele valoroase ale acestuia au ajuns în posesia lui Bantîș-Kamenski. În [[1783]], el a donat aceste manuscrise Arhivei Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, contribuind astfel la salvarea și cunoașterea operelor cantemiriene în întreaga Europă.

=== Lucrări principale ===

"Călătorii în Moldova, Muntenia și Serbia" ([[1810]])
"Istoria Ucrainei de la unirea cu statul rus pînă la desființarea hatmanatului" (4 volume, [[1822]])
"Dicționarul persoanelor remarcabile din ținuturile rusești" (5 volume, [[1836]])
"Biografiile generalisimilor și feldmareșalilor ruși" (4 părți, [[1840]]-[[1841]])
Prin activitatea sa prolifică în domeniul istoriei și arheografiei, Dumitru Bantîș-Kamenski a contribuit semnificativ la documentarea și conservarea patrimoniului istoric și cultural al Rusiei și al regiunilor învecinate.