Vizualizare sursă pentru „Belousov Vitalie”

== Vitalie Belousov (n. 2 mai [[1930]], [[Bălți]], [[Basarabia]] – d. 4 august [[2015]], Iași, România) ==
A fost un inovator, inventator, profesor universitar și doctor inginer moldovean, recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul ingineriei mecanice și inventicii.

=== Biografie ===

==== Familie și primii ani ====

Vitalie Belousov s-a născut în orașul [[Bălți]], în familia lui Pavel și Maria Belousov, avînd trei frați. Tatăl său, fost profesor de educație fizică, a devenit ulterior șef al Oficiului de plasare a forței de muncă din municipiul [[Bălți]]. Evenimentele din [[1940]], cînd [[Basarabia]] a fost alipită Uniunii Sovietice, au avut un impact devastator asupra familiei. Tatăl său a fost arestat și deportat într-un lagăr de exterminare din regiunea Kirov, iar mama sa a murit curînd după aceea, lăsînd copiii orfani.

Vitalie Belousov a urmat Școala primară nr. 2 din [[Bălți]] și a continuat studiile la Liceul de Băieți "Ion Creangă", unde a demonstrat o inteligență deosebită. După refugierea în România, și-a continuat studiile la mai multe licee din țară, printre care Liceul "Tudor Vladimirescu" din Tîrgu Jiu, Liceul "Șt. O. Iosif" din Odorhei și Liceul "Roman Vodă" din Roman, unde a absolvit.

=== Studii universitare și carieră academică ===

Între [[1949]] și [[1953]], Vitalie Belousov a fost student la Institutul Politehnic din Iași, Facultatea de Mecanică, secția Mașini de lucru. Și-a susținut examenul de stat în februarie [[1954]], obținînd diploma de inginer mecanic. La scurt timp după absolvire, a fost angajat ca asistent la alma mater, în cadrul catedrei de Proiectare a Sculelor Așchietoare.

A ocupat succesiv următoarele funcții didactice: asistent ([[1954]]-[[1958]]), șef de lucrări ([[1958]]-[[1968]]), conferențiar ([[1968]]-[[1972]]) și profesor ([[1972]]-[[2015]]). În [[1966]], a obținut titlul de doctor în inginerie cu teza "Studiul și elaborarea metodei de ascuțire cilindro-eliptice a burghielor elicoidale", sub coordonarea profesorului Toma Fărcaș.

Din [[1974]] pînă în [[1976]], a fost prodecan al Facultății de Mecanică, iar între [[1984]] și [[1990]], Șef al Catedrei de Mașini-Unelte și Scule. În februarie [[1990]], a fost ales rector al Universității Tehnice din Iași, funcție pe care a deținut-o pînă în [[1996]].

=== Activitate științifică și inventică ===

Profesorul Vitalie Belousov a fost un prolific inventator, avînd peste 150 de invenții brevetate și medaliate la saloane internaționale. Printre cele mai notabile invenții se numără:

*Frîna centrifugală autoreglabilă;

*Procedeul de ascuțire a burghielor elicoidale;

*Freza ROMASCON;

*Aparatul de zbor fără motor;

*Turbina eoliană;

*Mașina de ascuțit freze cu dantură curbilinie.

Una dintre invențiile celebre este freza frontală cu dinți demontabili, cunoscută sub numele de Freza ROMASCON. A fost autorul a peste 180 de lucrări științifice și a publicat peste 30 de monografii, tratate și cursuri universitare.

A fondat Școala de Inventică din Iași în [[1967]] și Institutul Național de Inventică din România în [[1991]], contribuind la pregătirea a peste 2.000 de ingineri ca inventatori profesioniști. În perioada [[1991]]-[[2004]], a fost director general al Institutului Național de Inventică.

=== Distincții și recunoaștere ===

Vitalie Belousov a fost distins cu numeroase premii naționale și internaționale, inclusiv:

*Crucea de Cavaler al ordinului "Meritul Inventiv" (Bruxelles, [[1995]]);

*Ordinul Național "Steaua României" în grad de cavaler ([[2002]]);

*Ordinul Muncii Clasa III ([[1972]], [[1983]]);

*Doctor Honoris Causa al universităților din [[Chișinău]], [[Bălți]] ([[Republica Moldova]]) și Vinnița (Ucraina).

A primit 71 de medalii de aur la saloane internaționale precum Bruxelles, Geneva, Pittsburgh și Moscova. A fost membru de onoare al Academiei Europene de Arte (Belgia) și membru corespondent al Academiei Europene de Științe și Arte din Paris.

=== Moștenire ===

Vitalie Belousov s-a stins din viață la 4 august [[2015]], la vîrsta de 85 de ani, și a fost într-o mare recunoștință înmormîntat la Roman, orașul care i-a marcat tinerețea și unde și-a consolidat bazele carierei academice. Moștenirea sa include o impresionantă colecție de lucrări științifice, invenții și o influență semnificativă asupra generațiilor viitoare de ingineri.

=== Note ===

Distincțiile primite sunt o recunoaștere a impactului său internațional ca inventator.