Vizualizare sursă pentru „Istoria Adevărată a Unirii”

=== Sau despre ce se tace la istoria românilor. ===

= Despre autor =
Eu am fost unionist. Am fost fan al istoriei românilor. Știu zeci de poezii ale lui Eminescu, Coșbuc, Alecsandri, etc. Și-i băteam la dezbateri pe toți moldoveniștii. Cel puțin așa credeam eu. Pînă cînd am pierdut la o dezbatere. Sau mai bine spus - am fost bătut măr.

= Omul prost și omul înțelept =
<blockquote>Motto: Minciuna repetată de o mie de ori devine adevăr.

''Joseph Goebbels, filolog, Ministru al Propagandei în Germania nazistă (1933-1945)''</blockquote><blockquote>Motto nr. 2: Adevărul pentru a stîrpi minciuna e suficient de spus o singură dată.

''Un moldovan.''</blockquote>Noi suntem învățați că oamenii puternici stau pe pozițiile lor pînă la urmă, și că doar trădătorii își pot schimba pozițiile. Dacă ar fi așa, atunci dezbaterile între doi oameni puternici nu și-ar avea rostul, pentru că ei vor sta pînă la urmă pe pozițiile lor fără a putea fi convinși de argumentele drepte ale oponentului

Oamenii înțelepți însă, mereu își schimbă părerile atunci cînd aud un argument care  explică mai bine lucrurile, care are mai mult sens decît ceea în ce credeau ei pînă atunci.

[[Fișier:Exemplu de gîndire greșită..png|alt=Exemplu de gîndire greșită|centru|miniatura|Exemplu de gîndire greșită]]
[[Fișier:Exemplu de gîndire corectă.png|alt=Exemplu de gîndire corectă. Informațiile noi completează vechea viziune și o actualizează.|centru|miniatura|Exemplu de gîndire corectă. Informațiile noi completează vechea viziune și o actualizează.]]
În viața de zi cu zi îi putem recunoaște pe oamenii nătîngi (prostuți) în discuții. Atunci cînd ei aud un argument care îi contrazice - ei ori:

* Etichetează pe cel care a zis argumentul - această tactică se numește „atac la persoană”. Exemplu: Tu ești prea tînăr să cunoști adevărul.  Exemplu2: Ești un prost, ceea ce înseamnă că argumentul tău este fals.
* Etichetează sursa la care se face trimitere.  Exemplu: Asta de unde ai luat? Din manualele sovietice?  Exemplu2: Propagandă sovietică!

Pe oamenii cu inteligență îi preocupă sursa argumentului, dar numai pentru a încerca să găsească adevărul, pentru a afla izvorul. Cu alte cuvinte, pe omul inteligent îl interesează în primul rînd dacă argumentul oponentului este drept.

Omul prost vede în argumentele oponentului o amenințare. Consideră pe acestea ca un atac la persoana sa, la convingerile sale. Omul prost se teme să afle adevărul, pentru că asta ar putea însemna că el nu a fost drept, că părerile lui au fost greșite.

Omul înțelept însă, vede în argumentele oponentului o oportunitate. El va fi bucuros dacă convingerile sale vor fi făcute praf, pentru că asta înseamnă că el va obține în urma la asta niște convingeri mai drepte. Omul înțelept tinde mereu spre perfecțiune.

Omul prost vrea ca convingerile sale să fie adevărate.

Omul înțelept vrea ca adevărul să ajungă să devină convingerea sa.

= Istorie sau propagandă =
<blockquote>''Motto: Nicio acțiune bună nu poate fi însoțită de minciună.''

''Filmul „Păzește-te de automobil”''</blockquote>Nouă ni se spune că la școală învățăm „adevărul istoric”, și că ideile care neagă acest „adevăr istoric” sunt „propagandă”.

Eu zic că „adevărul istoric” nu poate să includă acești „dușmani” ai adevărului precum:

* Neadevăruri, sau falsuri,
* Ascunderea cu bună știință a informației care ar combate aceste „adevăruri”.

Asta nu înseamnă că un manual bun și adevărat nu conține falsuri. Deseori se strecoară greșeli chiar și în manualele bune. Dar autorii de bună credință îndată ce vor fi găsit greșeala - o vor îndrepta în următoarea ediție. De dragul adevărului.

Atunci cînd falsurile sunt perpetuate din ediție în ediție a manualelor, iar contra-argumentele sunt cu rea voință ascunse - noi putem constata că aceste manuale nu învață „adevărul istoric”, ci fac propagandă.

În această lucrare eu m-am stăruit să pun doar informații adevărate. Informații care au fost ascunse de către autorii manualelor de istorie a românilor. Eu voi fi bucuros dacă se vor descoperi neadevăruri și falsuri în text. Chiar vă rog să le căutați. Vă provoc! Arătați-mi-le și le voi îndrepta.

= Marea Unire din 1918 =
Cu toții știm povestea cu deputații din Sfatul Țării care au votat Marea Unire într-un vot democratic, după care s-au luat de mînă și au dansat Hora Unirii. Dar iată cîteva lucruri pe care nu le știm despre Sfatul Țării. Să începem cu o scurtă cronologie a unirii.

== Cronologia evenimentelor ==
'''2 decembrie 1917''' - Sfatul Țării proclamă „Republica Democratică Moldovenească”.

'''30 decembrie 1917''' - Regele României Ferdinand I ia hotărîrea să ocupe Republica Democratică Moldovenească.

'''Începutul lui ianuarie 1918''' - Trupele românești invadează Basarabia. Nu la chemarea Sfatului Țării.

'''13 ianuarie 1918''' - Inculeț povestește că atunci cînd i-a întrebat la Călărași pe ofițerii români de ce au intrat - ei i-au răspuns că pentru a apăra depozitele. Ei i-au dat asigurări că nu se vor amesteca în viața politică a RDM (au mințit).  Militarii români aveau să părăsească Basarabia după restabilirea ordinii și liniștii în regiune.
'''23 ianuarie 1918''' - RUMCEROD (Comitetul Executiv Central al Sovietelor Frontului Român, Flotei Mării Negre și regiunii Odessa) declară război României pentru invazia Republicii Democratice Moldovenești. Trupele românești suferind o serie de înfrîngeri au cerut un armistițiu (încetare a focului).
'''23-24 ianuarie 1918''' - Sfatul Țării votează Declarația de independență a Republicii Democratice Moldovenești. Fapt care a deranjat oligarhatul român. În special partea care spunea că se dă pămînt țăranilor fără plată, în timp ce România a ucis mii de țărani care cereau pămînt în 1907, și nu vroia să aibă un exemplu pentru țăranii români că în altă parte s-a putut rezolva problema fără vărsare de sînge și în folosul țăranilor.

'''15 februarie 1918''' - guvernul României a primit o telegramă de la RUMCEROD în care scria că dacă România nu-și retrage trupele de pe teritoriul Basarabiei - trupele sovietice vor relua luptele.

'''21 februarie 1918''' - corpul diplomatic de la Iași a propus rușilor să intre în tratative cu românii.

'''2 martie 1918''' - trupele germane intră în Kiev, alungîndu-i pe ruși.

'''3 martie 1918''' - Rusia semnează cu România o înțelegere de retragere a trupelor românești de pe teritoriul Basarabiei (Iași). Prim-ministrul Averescu a garantat retragerea trupelor de ocupație românești într-un termen de două luni.

'''5 martie 1918''' - Tratatul de la Buftea, în anexa secretă a căruia Imperiul German a permis Regatului Român anexarea Basarabiei în schimbul pasajului liber feroviar către Ucraina. România și-a schimbat astfel aliații.

'''5-9 martie 1918''' - s-a semnat acordul de pace „Protocolul lichidării conflictului ruso-român”.

'''8 martie 1918''' - trupele sovietice primesc ordin de încetare a operațiunilor militare împotriva trupelor românești.

'''9 martie 1918''' - Rusia semnează cu România o înțelegere de retragere a trupelor românești de pe teritoriul Basarabiei (același acord ca și cel din 3 martie, Odessa)

'''9 martie 1918''' - România văzînd că Rusia pierde bătălile împotriva armatelor austro-germane (Kiev, Vinnița), și înțelegînd că în curînd Rușii vor fi alungați din regiune - încalcă acordul de pace cu Rusia și cucerește localitățile Acherman și Șabo, sfîrșind ocupația Sudului Basarabiei.

'''15 martie 1918''' - Averescu a fost dat jos din funcția de prim-ministru al Românei. Asta din cauză că pe 9 martie spusese că Rusia e slabă, dar nu moartă, iar o țară mică ca România nu trebuie să între în conflict cu o putere ca Rusia.

'''27 martie 1918''' - armata românească adună Sfatul Țării și-i obligă pe deputați să voteze pentru unire prin vot deschis și practic - cu arma la tîmplă
'''27 noiembrie 1918''' - puciul care a lichidat Sfatul Țării.

== Mai mulți deputați din Sfatul Țării au fost uciși de armata română. Lista membrilor Sfatului Țării este incompletă ==
Pare incredibil, nu-i așa? Toată lumea știe că poți afla lista membrilor din Sfatul Țării intrînd pe Wikipedia!

Dar dacă veți intra pe Wikipedia - veți vedea următorul text:

''Aceasta este '''lista cu membrii Sfatului Țării din ziua votării Unirii Basarabiei cu România'''. Din cei 125 de deputați prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, 36 s-au abținut, 13 deputați fiind absenți.''