Vizualizare sursă pentru „Apostol Veniamin”

== Veniamin Apostol (15 august [[1938]], [[Dubna]], județul [[Soroca]] – 14 decembrie [[2000]], [[Chișinău]]) ==
[[Fișier:Veniamin Apostol.jpg|miniatura|Veniamin Apostol]]
A fost un regizor și actor din Republica Moldova, artist al poporului și personalitate marcantă a artei teatrale moldoveneşti.

=== Biografie ===
Veniamin Apostol s-a născut pe 15 august [[1938]] în satul [[Dubna]], județul [[Soroca]], în familia lui Gavril și Eudochia Apostol. A urmat școala de șapte clase în satul natal ([[1945]]-[[1952]]), după care a absolvit Tehnicumul de Bibliotecari din [[Soroca]] și Școala de iluminare culturală „E. Sârbu” din [[Soroca]] ([[1955]]). În [[1964]], a absolvit Institutul de Stat al Artelor „G. Musicescu” din [[Chișinău]], Facultatea teatrală, specialitatea Actor teatru dramatic, sub îndrumarea lui Valeriu Cupcea. În [[1969]], a obținut diploma în regie de teatru dramatic la Institutul de Artă Teatrală „A. Lunacearski” din Moscova, în clasa renumitului regizor Anatolii Efros.

A debutat ca regizor în [[1969]] cu spectacolul „Noaptea cu privighetori” de O. Ejov. Din [[1968]], a fost regizor la Teatrul Academic Muzical-Dramatic „A.S. Pușkin” (actualul Teatru Național „Mihai Eminescu”) din [[Chișinău]], unde în [[1977]] a devenit prim-regizor.

Colaborarea sa cu dramaturgul [[Dumitru Matcovschi]] a dat naștere unor spectacole emblematice, precum:
* „Tata” ([[1978]]), 
*„Pomul vieții” ([[1984]])
*„Abecedarul” ([[1987]]).

În [[1985]], din cauza promovării valorilor naționale pe scena teatrului moldovenesc, a fost transferat la Teatrul Dramatic Rus „A.P. Cehov” din [[Chișinău]], unde a devenit prim-regizor. A montat spectacole importante, printre care „Mârțoaga cu clopoței” de Ion Druță și „Frică și disperare în al Treilea Reich” de Bertolt Brecht.

Din [[1987]], Veniamin Apostol a fost ales președinte al Uniunii Teatrale din Moldova, conducînd organizația timp de 9 ani. În perioada [[1991]]-[[1999]], a ocupat funcția de rector al Institutului de Stat al Artelor din Republica Moldova, devenind ulterior șef al Catedrei Regie.

A fost deputat al Congresului deputaților poporului din Uniunea Sovietică în [[1989]], susținînd valorile naționale moldovenești. A publicat articole, cronici teatrale și schițe de portret, iar printre lucrările sale se numără o monografie dedicată profesorului său Anatolii Efros.

Veniamin Apostol a decedat la 14 decembrie [[2000]], în urma unui accident vascular cerebral, și a fost înmormîntat la Cimitirul Central din Chișinău. În [[2010]], la Soroca, a fost fondat Teatrul „Veniamin Apostol” în memoria sa.
=== Activitatea artistică ===
Veniamin Apostol a adus în teatrul moldovenesc un suflu nou, promovînd o abordare poetico-psihologică și descătușarea totală a actorului. A montat numeroase spectacole pe diverse scene din Republica Moldova, România și Rusia. Printre realizările sale din anii [[1970]]-[[1980]] se numără:

*„Al patrulea” de K. Simonov ([[1970]])
*„Alexandra” de I. Ștok ([[1971]])
*„Toate trei anotimpurile” de A. Busuioc ([[1972]])
*„Casa mare” de Ion Druță ([[1977]])
*„Pomul vieții” de Dumitru Matcovschi ([[1980]])
*„Biedermann și incendiatorii” de Max Frisch ([[1984]]).
După [[1985]], Apostol s-a orientat spre teatrul brechtian, remarcîndu-se prin spectacole precum „Teroarea și mizeriile celui de-al Treilea Reich” de Bertolt Brecht și „Filomena Marturano” de E. de Filippo. În anii [[1990]], a experimentat accente de teatralitate, punînd în scenă piese ca „Inimă de cîine” de M. Bulgakov ([[1990]]) și „Trei surori” de A. Cehov ([[1998]]).

Ca actor, Apostol a interpretat numeroase roluri în teatru, film și spectacole televizate, incluzînd apariții în „Lăutarii” ([[1971]]) de Emil Loteanu și „Hyperion” ([[1986]]).

=== Activitatea pedagogică ===
Din [[1973]], Veniamin Apostol a început o carieră didactică la Institutul de Arte din [[Chișinău]], avansînd pînă la rangul de profesor universitar. A format peste 150 de actori, mulți dintre aceștia devenind figuri importante ale teatrului național.

=== Distincții și recunoașteri ===
*[[1977]] – Doctor în Studiul artelor
*[[1982]] – Maestru Emerit în Arte
*[[1988]] – Artist al Poporului din Moldova
*[[1996]] – Laureat al Premiului Național
*Ordinul „Drapelul Roșu al Muncii” (URSS)
*Ordinul Republicii (Republica Moldova).

Veniamin Apostol rămîne o figură centrală a teatrului și pedagogiei artistice moldovenești.