https://enciclopedia.md/api.php?action=feedcontributions&feedformat=atom&user=Ana+Vornic 2026-04-21T14:34:26Z Contribuțiile utilizatorului MediaWiki 1.42.1 https://enciclopedia.md/index.php?title=Floare&diff=1059 2024-10-28T16:33:44Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Flower_passiflora.jpg|250px|right]]<br /> '''Floarea''' este organul reproductiv, care apare numai la plantele superioare. Reprezintă o tulpină modificată și scurtată, cu creștere limitată, adaptată pentru formarea microsporilor și megasporilor, a gametelor și pentru polenizarea încrucișată.<br /> <br /> Floarea, fiind o formațiune unică prin natura și funcțiile sale, este remarcabil de diversificată în ceea ce privește detaliile structurale, culoarea și dimensiunile. Cele mai mici flori ale plantelor din familia Lemnaceelor (''Lemna minor'') au un diametru de aproximativ 1 mm, în timp ce cea mai mare floare aparține rafflesiei lui Arnold (Rafflesia arnoldii) din familia Rafflesiaceae, care crește în pădurile tropicale de pe insula Sumatra, având un diametru de 91 cm și o greutate de aproximativ 11 kg.<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> &lt;gallery mode=&quot;packed&quot;&gt;<br /> Lemna_minor_floarea.png|Floarea, [[Lintiță mică]] (''Lemna minor'')<br /> Raffleziya.jpg|Floarea, [[Rafflesia]] (''Rafflesia arnoldii'')<br /> &lt;/gallery&gt;<br /> <br /> <br /> == Morfologia florii ==<br /> O floare tipică și completă este formată din peduncul floral, receptacul, sepale, petale, stamine și carpele. În cazul lipsei uneia sau mai multor componente florale, se dezvoltă o floare incompletă. În mod obișnuit, floarea se dezvoltă la baza unei frunze modificate, cunoscută sub denumirea de bractee.</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Flower_passiflora.jpg&diff=1058 2024-10-28T16:33:06Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Moldavica_(plant%C4%83)&diff=1057 2024-10-28T15:34:09Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Moldavica (dezambiguizare)]] - pentru alte sensuri ale termenului ''Moldavica''<br /> <br /> {{Taxobox<br /> |color = lightgreen<br /> |nume = Moldavica<br /> |imagine = Moldavica.jpg<br /> |imagine_text= ''Dracocephalum moldavica''<br /> |regnum = [[Plantae]]<br /> |familia= [[Lamiaceae]]<br /> |species= [[Dracocéphalum]]<br /> |binomial= Dracocephalum moldavica<br /> }}<br /> <br /> '''Moldavica''' ''(Dracocephalum moldavica)'' este o plantă din familia Lamiaceae, cunoscută pentru proprietățile sale medicinale și pentru aroma sa plăcută. Ea este originară din regiunile temperate din Europa de Est și Asia Centrală, fiind răspîndită și cultivată în diverse părți ale lumii, inclusiv în Moldova.<br /> <br /> == Descriere ==<br /> Moldavica este o plantă anuală, erbacee, care poate atinge o înălțime de pînă la 60 de cm.[[Rădăcina|Rădăcina]] este subțire, pivotantă. Are [[Tulpina|tulpini]] ramificate, acoperite cu peri fini, iar [[frunză|frunzele]] sale sunt ovale, dințate pe margini și de culoare verde intens. [[floare|Florile]] sunt mici, de obicei albastre sau violete, dispuse în verticile dense, ca și celelalte specii din acest gen, amintește capul unui șarpe (dragon). Înflorește din iunie pînă în septembrie.<br /> <br /> == Cultivare și întrebuințări ==<br /> Moldavica preferă solurile bine drenate și expunerea la soare, fiind ușor de cultivat atît în grădini cît și în ghivece. Este apreciată pentru frunzele și florile sale aromate, care conțin uleiuri esențiale.<br /> <br /> == Compoziția chimică ==<br /> Din părțile aeriene a fost obținut un extract uscat și purificat, denumit convențional „Rozmatin”. În urma cercetărilor, au fost identificate următoarele compușii fenolici: acizii rozmarinic, cafeic și ferulic.[https://cyberleninka.ru/article/n/himicheskiy-sostav-i-biologicheskaya-aktivnost-suhogo-ekstrakta-rozmatin-iz-travy-zmeegolovnika-moldavskogo]<br /> <br /> == Întrebuințarea în medicină ==<br /> [[Fișier:Dracocephalum_plant.jpg|thumb|225px|right|&lt;div style=&quot;text-align:center&quot;&gt;]]<br /> Planta este cunoscută pentru proprietățile sale terapeutice, fiind folosită în medicina tradițională pentru calmarea durerilor de stomac, îmbunătățirea digestiei și reducerea inflamațiilor. Infuzia din frunze și flori este folosită ca ceai medicinal, avînd efect calmant și antiinflamator.<br /> A fost identificat un efect antiinflamator dependent de dozare, cu suprimarea dezvoltării fazei exudative a inflamației, precum și un efect gastroprotectiv dependent de dozare al „Rozmatinului”, care depășește semnificativ efectul similar al preparatului de referință omeprazol. Anterior, s-a stabilit că „Rozmatin” are un efect tonizant asupra sistemelor cardiovascular și nervos. [https://cyberleninka.ru/article/n/himicheskiy-sostav-i-biologicheskaya-aktivnost-suhogo-ekstrakta-rozmatin-iz-travy-zmeegolovnika-moldavskogo] [https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0378874112001882] <br /> <br /> === Alte întrebuințări ===<br /> Pe lîngă utilizările medicinale, moldavica este folosită și ca plantă ornamentală datorită aspectului său atractiv și aromelor plăcute. Uleiul esențial extras din plantă este folosit în industria cosmetică și parfumerie. De asemenea, planta este utilizată pentru aromatizarea alimentelor și băuturilor, datorită gustului său delicat, asemănător cu cel de lămîie.<br /> <br /> == Răspîndire ==<br /> [[Fișier:Raspindire.png|thumb|225px|right|&lt;div style=&quot;text-align:center&quot;&gt;'''''Dracocephalum moldavica''''' (''Răspîndirea'')]]<br /> Moldavica este cultivată pe scară largă în regiunile temperate, în special în Europa de Est, Asia și America de Nord. În Moldova, planta este bine cunoscută și folosită atît în grădinărit cît și în scopuri medicinale.<br /> <br /> [[Categorie:Plante medicinale]]<br /> [[Categorie:Lamiaceae]]</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Moldavica_(plant%C4%83)&diff=1056 2024-10-28T15:33:49Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Moldavica (dezambiguizare)]] - pentru alte sensuri ale termenului ''Moldavica''<br /> <br /> {{Taxobox<br /> |color = lightgreen<br /> |nume = Moldavica<br /> |imagine = Moldavica.jpg<br /> |imagine_text= ''Dracocephalum moldavica''<br /> |regnum = [[Plantae]]<br /> |familia= [[Lamiaceae]]<br /> |species= [[Dracocéphalum]]<br /> |binomial= Dracocephalum moldavica<br /> }}<br /> <br /> '''Moldavica''' ''(Dracocephalum moldavica)'' este o plantă din familia Lamiaceae, cunoscută pentru proprietățile sale medicinale și pentru aroma sa plăcută. Ea este originară din regiunile temperate din Europa de Est și Asia Centrală, fiind răspîndită și cultivată în diverse părți ale lumii, inclusiv în Moldova.<br /> <br /> == Descriere ==<br /> Moldavica este o plantă anuală, erbacee, care poate atinge o înălțime de pînă la 60 de cm.[[Rădăcina|Rădăcina]] este subțire, pivotantă. Are [[Tulpina|tulpini]] ramificate, acoperite cu peri fini, iar [[frunză|frunzele]] sale sunt ovale, dințate pe margini și de culoare verde intens. [[floare|Florile]] sunt mici, de obicei albastre sau violete, dispuse în verticile dense, ca și celelalte specii din acest gen, amintește capul unui șarpe (dragon). Înflorește din iunie pînă în septembrie.<br /> <br /> == Cultivare și întrebuințări ==<br /> Moldavica preferă solurile bine drenate și expunerea la soare, fiind ușor de cultivat atît în grădini cît și în ghivece. Este apreciată pentru frunzele și florile sale aromate, care conțin uleiuri esențiale.<br /> <br /> == Compoziția chimică ==<br /> Din părțile aeriene a fost obținut un extract uscat și purificat, denumit convențional „Rozmatin”. În urma cercetărilor, au fost identificate următoarele compușii fenolici: acizii rozmarinic, cafeic și ferulic.[https://cyberleninka.ru/article/n/himicheskiy-sostav-i-biologicheskaya-aktivnost-suhogo-ekstrakta-rozmatin-iz-travy-zmeegolovnika-moldavskogo]<br /> <br /> == Întrebuințarea în medicină ==<br /> [[Fișier:Fișier:Dracocephalum_plant.jpg|thumb|225px|right|&lt;div style=&quot;text-align:center&quot;&gt;]]<br /> Planta este cunoscută pentru proprietățile sale terapeutice, fiind folosită în medicina tradițională pentru calmarea durerilor de stomac, îmbunătățirea digestiei și reducerea inflamațiilor. Infuzia din frunze și flori este folosită ca ceai medicinal, avînd efect calmant și antiinflamator.<br /> A fost identificat un efect antiinflamator dependent de dozare, cu suprimarea dezvoltării fazei exudative a inflamației, precum și un efect gastroprotectiv dependent de dozare al „Rozmatinului”, care depășește semnificativ efectul similar al preparatului de referință omeprazol. Anterior, s-a stabilit că „Rozmatin” are un efect tonizant asupra sistemelor cardiovascular și nervos. [https://cyberleninka.ru/article/n/himicheskiy-sostav-i-biologicheskaya-aktivnost-suhogo-ekstrakta-rozmatin-iz-travy-zmeegolovnika-moldavskogo] [https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0378874112001882] <br /> <br /> === Alte întrebuințări ===<br /> Pe lîngă utilizările medicinale, moldavica este folosită și ca plantă ornamentală datorită aspectului său atractiv și aromelor plăcute. Uleiul esențial extras din plantă este folosit în industria cosmetică și parfumerie. De asemenea, planta este utilizată pentru aromatizarea alimentelor și băuturilor, datorită gustului său delicat, asemănător cu cel de lămîie.<br /> <br /> == Răspîndire ==<br /> [[Fișier:Raspindire.png|thumb|225px|right|&lt;div style=&quot;text-align:center&quot;&gt;'''''Dracocephalum moldavica''''' (''Răspîndirea'')]]<br /> Moldavica este cultivată pe scară largă în regiunile temperate, în special în Europa de Est, Asia și America de Nord. În Moldova, planta este bine cunoscută și folosită atît în grădinărit cît și în scopuri medicinale.<br /> <br /> [[Categorie:Plante medicinale]]<br /> [[Categorie:Lamiaceae]]</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Dracocephalum_plant.jpg&diff=1055 2024-10-28T15:32:57Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Moldavica_(plant%C4%83)&diff=1050 2024-10-04T15:36:47Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Moldavica (dezambiguizare)]] - pentru alte sensuri ale termenului ''Moldavica''<br /> <br /> {{Taxobox<br /> |color = lightgreen<br /> |nume = Moldavica<br /> |imagine = Moldavica.jpg<br /> |imagine_text= ''Dracocephalum moldavica''<br /> |regnum = [[Plantae]]<br /> |familia= [[Lamiaceae]]<br /> |species= [[Dracocéphalum]]<br /> |binomial= Dracocephalum moldavica<br /> }}<br /> <br /> '''Moldavica''' ''(Dracocephalum moldavica)'' este o plantă din familia Lamiaceae, cunoscută pentru proprietățile sale medicinale și pentru aroma sa plăcută. Ea este originară din regiunile temperate din Europa de Est și Asia Centrală, fiind răspîndită și cultivată în diverse părți ale lumii, inclusiv în Moldova.<br /> <br /> == Descriere ==<br /> Moldavica este o plantă anuală, erbacee, care poate atinge o înălțime de pînă la 60 de cm.[[Rădăcina|Rădăcina]] este subțire, pivotantă. Are [[Tulpina|tulpini]] ramificate, acoperite cu peri fini, iar [[frunză|frunzele]] sale sunt ovale, dințate pe margini și de culoare verde intens. [[floare|Florile]] sunt mici, de obicei albastre sau violete, dispuse în verticile dense, ca și celelalte specii din acest gen, amintește capul unui șarpe (dragon). Înflorește din iunie pînă în septembrie.<br /> <br /> == Cultivare și întrebuințări ==<br /> Moldavica preferă solurile bine drenate și expunerea la soare, fiind ușor de cultivat atît în grădini cît și în ghivece. Este apreciată pentru frunzele și florile sale aromate, care conțin uleiuri esențiale.<br /> <br /> == Compoziția chimică ==<br /> Din părțile aeriene a fost obținut un extract uscat și purificat, denumit convențional „Rozmatin”. În urma cercetărilor, au fost identificate următoarele compușii fenolici: acizii rozmarinic, cafeic și ferulic.[https://cyberleninka.ru/article/n/himicheskiy-sostav-i-biologicheskaya-aktivnost-suhogo-ekstrakta-rozmatin-iz-travy-zmeegolovnika-moldavskogo]<br /> <br /> == Întrebuințarea în medicină ==<br /> [[Fișier:Happy_stomach.jpg|thumb|225px|right|&lt;div style=&quot;text-align:center&quot;&gt;]]<br /> Planta este cunoscută pentru proprietățile sale terapeutice, fiind folosită în medicina tradițională pentru calmarea durerilor de stomac, îmbunătățirea digestiei și reducerea inflamațiilor. Infuzia din frunze și flori este folosită ca ceai medicinal, avînd efect calmant și antiinflamator.<br /> A fost identificat un efect antiinflamator dependent de dozare, cu suprimarea dezvoltării fazei exudative a inflamației, precum și un efect gastroprotectiv dependent de dozare al „Rozmatinului”, care depășește semnificativ efectul similar al preparatului de referință omeprazol. Anterior, s-a stabilit că „Rozmatin” are un efect tonizant asupra sistemelor cardiovascular și nervos. [https://cyberleninka.ru/article/n/himicheskiy-sostav-i-biologicheskaya-aktivnost-suhogo-ekstrakta-rozmatin-iz-travy-zmeegolovnika-moldavskogo] [https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0378874112001882] <br /> <br /> === Alte întrebuințări ===<br /> Pe lîngă utilizările medicinale, moldavica este folosită și ca plantă ornamentală datorită aspectului său atractiv și aromelor plăcute. Uleiul esențial extras din plantă este folosit în industria cosmetică și parfumerie. De asemenea, planta este utilizată pentru aromatizarea alimentelor și băuturilor, datorită gustului său delicat, asemănător cu cel de lămîie.<br /> <br /> == Răspîndire ==<br /> [[Fișier:Raspindire.png|thumb|225px|right|&lt;div style=&quot;text-align:center&quot;&gt;'''''Dracocephalum moldavica''''' (''Răspîndirea'')]]<br /> Moldavica este cultivată pe scară largă în regiunile temperate, în special în Europa de Est, Asia și America de Nord. În Moldova, planta este bine cunoscută și folosită atît în grădinărit cît și în scopuri medicinale.<br /> <br /> [[Categorie:Plante medicinale]]<br /> [[Categorie:Lamiaceae]]</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Happy_stomach.jpg&diff=1049 2024-10-04T15:35:53Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Moldavica_(plant%C4%83)&diff=1048 2024-10-04T15:31:19Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Moldavica (dezambiguizare)]] - pentru alte sensuri ale termenului ''Moldavica''<br /> <br /> {{Taxobox<br /> |color = lightgreen<br /> |nume = Moldavica<br /> |imagine = Moldavica.jpg<br /> |imagine_text= ''Dracocephalum moldavica''<br /> |regnum = [[Plantae]]<br /> |familia= [[Lamiaceae]]<br /> |species= [[Dracocéphalum]]<br /> |binomial= Dracocephalum moldavica<br /> }}<br /> <br /> '''Moldavica''' ''(Dracocephalum moldavica)'' este o plantă din familia Lamiaceae, cunoscută pentru proprietățile sale medicinale și pentru aroma sa plăcută. Ea este originară din regiunile temperate din Europa de Est și Asia Centrală, fiind răspîndită și cultivată în diverse părți ale lumii, inclusiv în Moldova.<br /> <br /> == Descriere ==<br /> Moldavica este o plantă anuală, erbacee, care poate atinge o înălțime de pînă la 60 de cm.[[Rădăcina|Rădăcina]] este subțire, pivotantă. Are [[Tulpina|tulpini]] ramificate, acoperite cu peri fini, iar [[frunză|frunzele]] sale sunt ovale, dințate pe margini și de culoare verde intens. [[floare|Florile]] sunt mici, de obicei albastre sau violete, dispuse în verticile dense, ca și celelalte specii din acest gen, amintește capul unui șarpe (dragon). Înflorește din iunie pînă în septembrie.<br /> <br /> == Cultivare și întrebuințări ==<br /> Moldavica preferă solurile bine drenate și expunerea la soare, fiind ușor de cultivat atît în grădini cît și în ghivece. Este apreciată pentru frunzele și florile sale aromate, care conțin uleiuri esențiale.<br /> <br /> == Compoziția chimică ==<br /> Din părțile aeriene a fost obținut un extract uscat și purificat, denumit convențional „Rozmatin”. În urma cercetărilor, au fost identificate următoarele compușii fenolici: acizii rozmarinic, cafeic și ferulic.[https://cyberleninka.ru/article/n/himicheskiy-sostav-i-biologicheskaya-aktivnost-suhogo-ekstrakta-rozmatin-iz-travy-zmeegolovnika-moldavskogo]<br /> <br /> === Proprietăți medicinale ===<br /> Planta este cunoscută pentru proprietățile sale terapeutice, fiind folosită în medicina tradițională pentru calmarea durerilor de stomac, îmbunătățirea digestiei și reducerea inflamațiilor. Infuzia din frunze și flori este folosită ca ceai medicinal, avînd efect calmant și antiinflamator.<br /> A fost identificat un efect antiinflamator dependent de dozare, cu suprimarea dezvoltării fazei exudative a inflamației, precum și un efect gastroprotectiv dependent de dozare al „Rozmatinului”, care depășește semnificativ efectul similar al preparatului de referință omeprazol. Anterior, s-a stabilit că „Rozmatin” are un efect tonizant asupra sistemelor cardiovascular și nervos. [https://cyberleninka.ru/article/n/himicheskiy-sostav-i-biologicheskaya-aktivnost-suhogo-ekstrakta-rozmatin-iz-travy-zmeegolovnika-moldavskogo] [https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0378874112001882] <br /> <br /> === Alte întrebuințări ===<br /> Pe lîngă utilizările medicinale, moldavica este folosită și ca plantă ornamentală datorită aspectului său atractiv și aromelor plăcute. Uleiul esențial extras din plantă este folosit în industria cosmetică și parfumerie. De asemenea, planta este utilizată pentru aromatizarea alimentelor și băuturilor, datorită gustului său delicat, asemănător cu cel de lămîie.<br /> <br /> == Răspîndire ==<br /> [[Fișier:Raspindire.png|thumb|225px|right|&lt;div style=&quot;text-align:center&quot;&gt;'''''Dracocephalum moldavica''''' (''Răspîndirea'')]]<br /> Moldavica este cultivată pe scară largă în regiunile temperate, în special în Europa de Est, Asia și America de Nord. În Moldova, planta este bine cunoscută și folosită atît în grădinărit cît și în scopuri medicinale.<br /> <br /> [[Categorie:Plante medicinale]]<br /> [[Categorie:Lamiaceae]]</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Moldavica_(plant%C4%83)&diff=1047 2024-10-04T15:21:00Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Moldavica (dezambiguizare)]] - pentru alte sensuri ale termenului ''Moldavica''<br /> <br /> {{Taxobox<br /> |color = lightgreen<br /> |nume = Moldavica<br /> |imagine = Moldavica.jpg<br /> |imagine_text= ''Dracocephalum moldavica''<br /> |regnum = [[Plantae]]<br /> |familia= [[Lamiaceae]]<br /> |species= [[Dracocéphalum]]<br /> |binomial= Dracocephalum moldavica<br /> }}<br /> <br /> '''Moldavica''' ''(Dracocephalum moldavica)'' este o plantă din familia Lamiaceae, cunoscută pentru proprietățile sale medicinale și pentru aroma sa plăcută. Ea este originară din regiunile temperate din Europa de Est și Asia Centrală, fiind răspîndită și cultivată în diverse părți ale lumii, inclusiv în Moldova.<br /> <br /> == Descriere ==<br /> Moldavica este o plantă anuală, erbacee, care poate atinge o înălțime de pînă la 60 de cm.[[Rădăcina|Rădăcina]] este subțire, pivotantă. Are [[Tulpina|tulpini]] ramificate, acoperite cu peri fini, iar [[frunză|frunzele]] sale sunt ovale, dințate pe margini și de culoare verde intens. [[floare|Florile]] sunt mici, de obicei albastre sau violete, dispuse în verticile dense, ca și celelalte specii din acest gen, amintește capul unui șarpe (dragon). Înflorește din iunie pînă în septembrie.<br /> <br /> == Cultivare și întrebuințări ==<br /> Moldavica preferă solurile bine drenate și expunerea la soare, fiind ușor de cultivat atît în grădini cît și în ghivece. Este apreciată pentru frunzele și florile sale aromate, care conțin uleiuri esențiale.<br /> <br /> === Proprietăți medicinale ===<br /> Planta este cunoscută pentru proprietățile sale terapeutice, fiind folosită în medicina tradițională pentru calmarea durerilor de stomac, îmbunătățirea digestiei și reducerea inflamațiilor. Infuzia din frunze și flori este folosită ca ceai medicinal, avînd efect calmant și antiinflamator.<br /> <br /> === Alte întrebuințări ===<br /> Pe lîngă utilizările medicinale, moldavica este folosită și ca plantă ornamentală datorită aspectului său atractiv și aromelor plăcute. Uleiul esențial extras din plantă este folosit în industria cosmetică și parfumerie. De asemenea, planta este utilizată pentru aromatizarea alimentelor și băuturilor, datorită gustului său delicat, asemănător cu cel de lămîie.<br /> <br /> == Răspîndire ==<br /> [[Fișier:Raspindire.png|thumb|225px|right|&lt;div style=&quot;text-align:center&quot;&gt;'''''Dracocephalum moldavica''''' (''Răspîndirea'')]]<br /> Moldavica este cultivată pe scară largă în regiunile temperate, în special în Europa de Est, Asia și America de Nord. În Moldova, planta este bine cunoscută și folosită atît în grădinărit cît și în scopuri medicinale.<br /> <br /> [[Categorie:Plante medicinale]]<br /> [[Categorie:Lamiaceae]]</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Raspindire.png&diff=1046 2024-10-04T15:18:17Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Moldavica_(plant%C4%83)&diff=1045 2024-10-04T15:14:33Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Moldavica (dezambiguizare)]] - pentru alte sensuri ale termenului ''Moldavica''<br /> <br /> {{Taxobox<br /> |color = lightgreen<br /> |nume = Moldavica<br /> |imagine = Moldavica.jpg<br /> |imagine_text= ''Dracocephalum moldavica''<br /> |regnum = [[Plantae]]<br /> |familia= [[Lamiaceae]]<br /> |species= [[Dracocéphalum]]<br /> |binomial= Dracocephalum moldavica<br /> }}<br /> <br /> '''Moldavica''' ''(Dracocephalum moldavica)'' este o plantă din familia Lamiaceae, cunoscută pentru proprietățile sale medicinale și pentru aroma sa plăcută. Ea este originară din regiunile temperate din Europa de Est și Asia Centrală, fiind răspîndită și cultivată în diverse părți ale lumii, inclusiv în Moldova.<br /> <br /> == Descriere ==<br /> Moldavica este o plantă anuală, erbacee, care poate atinge o înălțime de pînă la 60 de cm.[[Rădăcina|Rădăcina]] este subțire, pivotantă. Are [[Tulpina|tulpini]] ramificate, acoperite cu peri fini, iar [[frunză|frunzele]] sale sunt ovale, dințate pe margini și de culoare verde intens. [[floare|Florile]] sunt mici, de obicei albastre sau violete, dispuse în verticile dense, ca și celelalte specii din acest gen, amintește capul unui șarpe (dragon). Înflorește din iunie pînă în septembrie.<br /> <br /> == Cultivare și întrebuințări ==<br /> Moldavica preferă solurile bine drenate și expunerea la soare, fiind ușor de cultivat atît în grădini cît și în ghivece. Este apreciată pentru frunzele și florile sale aromate, care conțin uleiuri esențiale.<br /> <br /> === Proprietăți medicinale ===<br /> Planta este cunoscută pentru proprietățile sale terapeutice, fiind folosită în medicina tradițională pentru calmarea durerilor de stomac, îmbunătățirea digestiei și reducerea inflamațiilor. Infuzia din frunze și flori este folosită ca ceai medicinal, avînd efect calmant și antiinflamator.<br /> <br /> === Alte întrebuințări ===<br /> Pe lîngă utilizările medicinale, moldavica este folosită și ca plantă ornamentală datorită aspectului său atractiv și aromelor plăcute. Uleiul esențial extras din plantă este folosit în industria cosmetică și parfumerie. De asemenea, planta este utilizată pentru aromatizarea alimentelor și băuturilor, datorită gustului său delicat, asemănător cu cel de lămîie.<br /> <br /> == Răspîndire ==<br /> Moldavica este cultivată pe scară largă în regiunile temperate, în special în Europa de Est, Asia și America de Nord. În Moldova, planta este bine cunoscută și folosită atît în grădinărit cît și în scopuri medicinale.<br /> <br /> [[Categorie:Plante medicinale]]<br /> [[Categorie:Lamiaceae]]</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Moldavica_(plant%C4%83)&diff=1044 2024-10-04T15:12:46Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Moldavica (dezambiguizare)]] - pentru alte sensuri ale termenului ''Moldavica''<br /> <br /> {{Taxobox<br /> |color = lightgreen<br /> |nume = Moldavica<br /> |imagine = Moldavica.jpg<br /> |imagine_text= ''Dracocephalum moldavica''<br /> |regnum = [[Plantae]]<br /> |familia= [[Lamiaceae]]<br /> |species= [[Dracocéphalum]]<br /> |binomial= Dracocephalum moldavica<br /> }}<br /> <br /> '''Moldavica''' ''(Dracocephalum moldavica)'' este o plantă din familia Lamiaceae, cunoscută pentru proprietățile sale medicinale și pentru aroma sa plăcută. Ea este originară din regiunile temperate din Europa de Est și Asia Centrală, fiind răspîndită și cultivată în diverse părți ale lumii, inclusiv în Moldova.<br /> <br /> == Descriere ==<br /> Moldavica este o plantă anuală, erbacee, care poate atinge o înălțime de pînă la 60 de cm. Rădăcina este subțire, pivotantă. Are [[Tulpina|tulpini]] ramificate, acoperite cu peri fini, iar [[frunză|frunzele]] sale sunt ovale, dințate pe margini și de culoare verde intens. Florile sunt mici, de obicei albastre sau violete, dispuse în verticile dense, ca și celelalte specii din acest gen, amintește capul unui șarpe (dragon). Înflorește din iunie pînă în septembrie.<br /> <br /> == Cultivare și întrebuințări ==<br /> Moldavica preferă solurile bine drenate și expunerea la soare, fiind ușor de cultivat atît în grădini cît și în ghivece. Este apreciată pentru frunzele și florile sale aromate, care conțin uleiuri esențiale.<br /> <br /> === Proprietăți medicinale ===<br /> Planta este cunoscută pentru proprietățile sale terapeutice, fiind folosită în medicina tradițională pentru calmarea durerilor de stomac, îmbunătățirea digestiei și reducerea inflamațiilor. Infuzia din frunze și flori este folosită ca ceai medicinal, avînd efect calmant și antiinflamator.<br /> <br /> === Alte întrebuințări ===<br /> Pe lîngă utilizările medicinale, moldavica este folosită și ca plantă ornamentală datorită aspectului său atractiv și aromelor plăcute. Uleiul esențial extras din plantă este folosit în industria cosmetică și parfumerie. De asemenea, planta este utilizată pentru aromatizarea alimentelor și băuturilor, datorită gustului său delicat, asemănător cu cel de lămîie.<br /> <br /> == Răspîndire ==<br /> Moldavica este cultivată pe scară largă în regiunile temperate, în special în Europa de Est, Asia și America de Nord. În Moldova, planta este bine cunoscută și folosită atît în grădinărit cît și în scopuri medicinale.<br /> <br /> [[Categorie:Plante medicinale]]<br /> [[Categorie:Lamiaceae]]</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Moldavica_(plant%C4%83)&diff=1043 2024-10-04T15:04:01Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Moldavica (dezambiguizare)]] - pentru alte sensuri ale termenului ''Moldavica''<br /> <br /> {{Taxobox<br /> |color = lightgreen<br /> |nume = Moldavica<br /> |imagine = Moldavica.jpg<br /> |imagine_text= ''Dracocephalum moldavica''<br /> |regnum = [[Plantae]]<br /> |familia= [[Lamiaceae]]<br /> |species= [[Dracocéphalum]]<br /> |binomial= Dracocephalum moldavica<br /> }}<br /> <br /> '''Moldavica''' ''(Dracocephalum moldavica)'' este o plantă din familia Lamiaceae, cunoscută pentru proprietățile sale medicinale și pentru aroma sa plăcută. Ea este originară din regiunile temperate din Europa de Est și Asia Centrală, fiind răspîndită și cultivată în diverse părți ale lumii, inclusiv în Moldova.<br /> <br /> == Descriere ==<br /> Moldavica este o plantă anuală, erbacee, care poate atinge o înălțime de pînă la 60 de cm. Are tulpini ramificate, acoperite cu peri fini, iar frunzele sale sunt ovale, dințate pe margini și de culoare verde intens. Florile sunt mici, de obicei albastre sau violete, dispuse în verticile dense. Înflorește din iunie pînă în septembrie.<br /> <br /> == Cultivare și întrebuințări ==<br /> Moldavica preferă solurile bine drenate și expunerea la soare, fiind ușor de cultivat atît în grădini cît și în ghivece. Este apreciată pentru frunzele și florile sale aromate, care conțin uleiuri esențiale.<br /> <br /> === Proprietăți medicinale ===<br /> Planta este cunoscută pentru proprietățile sale terapeutice, fiind folosită în medicina tradițională pentru calmarea durerilor de stomac, îmbunătățirea digestiei și reducerea inflamațiilor. Infuzia din frunze și flori este folosită ca ceai medicinal, avînd efect calmant și antiinflamator.<br /> <br /> === Alte întrebuințări ===<br /> Pe lîngă utilizările medicinale, moldavica este folosită și ca plantă ornamentală datorită aspectului său atractiv și aromelor plăcute. Uleiul esențial extras din plantă este folosit în industria cosmetică și parfumerie. De asemenea, planta este utilizată pentru aromatizarea alimentelor și băuturilor, datorită gustului său delicat, asemănător cu cel de lămîie.<br /> <br /> == Răspîndire ==<br /> Moldavica este cultivată pe scară largă în regiunile temperate, în special în Europa de Est, Asia și America de Nord. În Moldova, planta este bine cunoscută și folosită atît în grădinărit cît și în scopuri medicinale.<br /> <br /> [[Categorie:Plante medicinale]]<br /> [[Categorie:Lamiaceae]]</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Moldavica.jpg&diff=1042 2024-10-04T15:01:44Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Floare&diff=980 2024-08-26T14:36:55Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Floarea.jpg|250px|right]]<br /> '''Floarea''' este organul reproductiv, care apare numai la plantele superioare. Reprezintă o tulpină modificată și scurtată, cu creștere limitată, adaptată pentru formarea microsporilor și megasporilor, a gametelor și pentru polenizarea încrucișată.<br /> <br /> Floarea, fiind o formațiune unică prin natura și funcțiile sale, este remarcabil de diversificată în ceea ce privește detaliile structurale, culoarea și dimensiunile. Cele mai mici flori ale plantelor din familia Lemnaceelor (''Lemna minor'') au un diametru de aproximativ 1 mm, în timp ce cea mai mare floare aparține rafflesiei lui Arnold (Rafflesia arnoldii) din familia Rafflesiaceae, care crește în pădurile tropicale de pe insula Sumatra, având un diametru de 91 cm și o greutate de aproximativ 11 kg.<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> &lt;gallery mode=&quot;packed&quot;&gt;<br /> Lemna_minor_floarea.png|Floarea, [[Lintiță mică]] (''Lemna minor'')<br /> Raffleziya.jpg|Floarea, [[Rafflesia]] (''Rafflesia arnoldii'')<br /> &lt;/gallery&gt;<br /> <br /> <br /> == Morfologia florii ==<br /> O floare tipică și completă este formată din peduncul floral, receptacul, sepale, petale, stamine și carpele. În cazul lipsei uneia sau mai multor componente florale, se dezvoltă o floare incompletă. În mod obișnuit, floarea se dezvoltă la baza unei frunze modificate, cunoscută sub denumirea de bractee.</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Floare&diff=979 2024-08-26T14:32:50Z

<p>Ana Vornic: Pagină nouă: right &#039;&#039;&#039;Floarea&#039;&#039;&#039; este organul reproductiv, care apare numai la plantele superioare. Reprezintă o tulpină modificată și scurtată, cu creștere limitată, adaptată pentru formarea microsporilor și megasporilor, a gametelor și pentru polenizarea încrucișată. Floarea, fiind o formațiune unică prin natura și funcțiile sale, este remarcabil de diversificată în ceea ce privește detaliile structurale, culoarea și dimensiunile. Cele...</p> <hr /> <div>[[Fișier:Floarea.jpg|250px|right]]<br /> '''Floarea''' este organul reproductiv, care apare numai la plantele superioare. Reprezintă o tulpină modificată și scurtată, cu creștere limitată, adaptată pentru formarea microsporilor și megasporilor, a gametelor și pentru polenizarea încrucișată.<br /> <br /> Floarea, fiind o formațiune unică prin natura și funcțiile sale, este remarcabil de diversificată în ceea ce privește detaliile structurale, culoarea și dimensiunile. Cele mai mici flori ale plantelor din familia Lemnaceelor (''Lemna minor'') au un diametru de aproximativ 1 mm, în timp ce cea mai mare floare aparține rafflesiei lui Arnold (Rafflesia arnoldii) din familia Rafflesiaceae, care crește în pădurile tropicale de pe insula Sumatra, având un diametru de 91 cm și o greutate de aproximativ 11 kg.<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> &lt;gallery mode=&quot;packed&quot;&gt;<br /> Lemna_minor_floarea.png|Floarea, [[Lintiță mică]] (''Lemna minor'')<br /> Raffleziya.jpg|Floarea, [[Rafflesia]] (''Rafflesia arnoldii'')<br /> &lt;/gallery&gt;<br /> <br /> <br /> == Morfologia florii ==</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Lemna_minor_floarea.png&diff=974 2024-08-26T14:27:27Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Raffleziya.jpg&diff=973 2024-08-26T14:25:59Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Floarea.jpg&diff=967 2024-08-26T14:02:31Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=961 2024-08-23T16:30:32Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> <br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile componente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> == Configurația limbului ==<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> == Nervaţiunea frunzei ==<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.<br /> [[Fișier:Frunza_nervuri.jpg|300px|left]]<br /> După modul de ramificare a nervurilor deosebim frunze cu nervaţiune:<br /> * uninervă '''(A)'''<br /> * dichotomică '''(B)''' <br /> * penată '''(C)''' <br /> * palmată '''(D)''' <br /> * paralelă '''(E)'''<br /> * arcuată '''(F)'''<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> == Frunze compuse ==<br /> În cazul în care pe un pețiol comun, denumit rachis, sunt dispuse mai multe lamine, numite foliole, iar fiecare foliolă dezvoltă pețiolul său propriu, se deosebesc frunzele compuse.<br /> <br /> [[Fișier:Frunze_compuse.png|500px|right]]<br /> <br /> După modul de inserare a foliolelor pe rachis, se deosebesc frunzele compuse:<br /> Pinate - foliolele sunt dispuse pe rachis, la intervale regulate, formînd o structură asemănătoare unei pene.<br /> Palmate - foliolele sunt atașate la un punct comun la capătul rachisului, formînd o structură asemănătoare unei palme.<br /> <br /> '''Frunzele pinat-compuse''' pot fi:<br /> * Paripenat-compuse - cînd foliolele sunt dispuse simetric pe rachis, formînd o structură uniformă. Exemple sunt alunele de pămînt (Arachis hypogaea) și Cassia acutifolia.<br /> * Imparipenat-compuse - cînd foliolele sunt dispuse pe rachis în mod simetric, dar în vîrf se găsește o foliolă nepereche. Exemple sunt măceșul (Rosa canina) și salcîmul (Robinia pseudacacia).<br /> * Dublu-pinată-compuse - cînd foliolele sunt dispuse pe un rachis de ordinul II, care la rîndul său este atașat pe rachisul de ordinul I (rachis principal). Exemple sunt glădița (Gleditsia triacanthos).<br /> '''Frunzele palmat-compuse''' au întotdeauna un număr impar de foliole, care sunt de obicei inegale ca mărime și inserate la același nivel pe rachis. La plante precum Potentilla reptans, numărul foliolelor este 5, iar la castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) - 7 foliole. În cazul foliolelor în număr de trei, cum ar fi la fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max) și fragii de pădure (Fragaria vesca), frunzele sunt numite trifoliate.<br /> <br /> == Frunze metamorfozate == <br /> ca urmare a adaptării frunzelor la condițiile de viață specifice plantei apar metamorfozările foliare, care îndeplinesc diverse roluri fiziologice. În urma metamorfozelor foliare, se deosebesc următoarele tipuri de frunze:<br /> * Protectoare - frunze adaptate pentru a proteja plantele de factori externi, cum ar fi prădătorii sau condițiile meteorologice adverse (Berberis vulgaris). <br /> * Agățătoare - frunze care se transformă în structuri capabile să se agațe de suporturi, ajutînd plantele să se urce sau să se sprijine (Pisum sativum).<br /> * Plutitoare - frunze adaptate pentru a pluti pe suprafața apei, asigurînd accesul la lumină și oxigen (Nuphar luteum).<br /> * Reduse - frunze care au fost micșorate sau modificate pentru a reduce pierderile de apă sau pentru a îmbunătăți alte funcții (Equiseium arvense).<br /> * Insectivore - frunze adaptate pentru a prinde și a digera insecte, oferind plantei nutrienți suplimentari (g. Urticularia).<br /> * Cu rol de depozitare - frunze care au evoluat pentru a stoca substanțe nutritive sau apă (Aloe).<br /> <br /> <br /> &lt;gallery mode=&quot;packed&quot;&gt;<br /> Berberis_frunza_spini.jpg|Frunze protectoare, [[Dracilă]] (''Berberis vulgaris'')<br /> Pisum_frunze_agatatoare.jpg|Frunze agățătoare, [[Mazăre]] (''Pisum sativum'')<br /> Nufar_frunze.jpg|Frunze plutitoare, [[Nufăr]] (''Nuphar luteum'')<br /> Equisetum-arvense-ln-ahaines-f.jpg|Frunze reduse, [[Coada calului]] (''Equiseium arvense'')<br /> Drosera_frunza.jpeg|Frunze insectivore, [[Drosera]] (''Drosera capensis'')<br /> Aloe-vera-in-africa.jpg|Frunze cu rol de depozitare, [[Aloe]] (''Aloe vera'')<br /> &lt;/gallery&gt;<br /> <br /> ==Bibliografie==<br /> * '' Calalb T., Bodrug M. Botanica Farmaceutică. Chişinău, 2009 ''<br /> * '' Билич Г.Л., Крыжановский В.А. Биология. Полный курс. В 3-х т. 2002 ''</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=960 2024-08-23T16:28:08Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> <br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> == Configurația limbului ==<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> == Nervaţiunea frunzei ==<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.<br /> [[Fișier:Frunza_nervuri.jpg|300px|left]]<br /> După modul de ramificare a nervurilor deosebim frunze cu nervaţiune:<br /> * uninervă '''(A)'''<br /> * dichotomică '''(B)''' <br /> * penată '''(C)''' <br /> * palmată '''(D)''' <br /> * paralelă '''(E)'''<br /> * arcuată '''(F)'''<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> == Frunze compuse ==<br /> În cazul în care pe un pețiol comun, denumit rachis, sunt dispuse mai multe lamine, numite foliole, iar fiecare foliolă dezvoltă pețiolul său propriu, se deosebesc frunzele compuse.<br /> <br /> [[Fișier:Frunze_compuse.png|500px|right]]<br /> <br /> După modul de inserare a foliolelor pe rachis, se deosebesc frunzele compuse:<br /> Pinate - foliolele sunt dispuse pe rachis, la intervale regulate, formând o structură asemănătoare unei pene.<br /> Palmate - foliolele sunt atașate la un punct comun la capătul rachisului, formând o structură asemănătoare unei palme.<br /> <br /> '''Frunzele pinat-compuse''' pot fi:<br /> * Paripenat-compuse - când foliolele sunt dispuse simetric pe rachis, formând o structură uniformă. Exemple sunt alunele de pământ (Arachis hypogaea) și Cassia acutifolia.<br /> * Imparipenat-compuse - când foliolele sunt dispuse pe rachis în mod simetric, dar în vârf se găsește o foliolă nepereche. Exemple sunt măceșul (Rosa canina) și salcâmul (Robinia pseudacacia).<br /> * Dublu-pinată-compuse - când foliolele sunt dispuse pe un rachis de ordinul II, care la rândul său este atașat pe rachisul de ordinul I (rachis principal). Exemple sunt glădița (Gleditsia triacanthos).<br /> '''Frunzele palmat-compuse''' au întotdeauna un număr impar de foliole, care sunt de obicei inegale ca mărime și inserate la același nivel pe rachis. La plante precum Potentilla reptans, numărul foliolelor este 5, iar la castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) - 7 foliole. În cazul foliolelor în număr de trei, cum ar fi la fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max) și fragii de pădure (Fragaria vesca), frunzele sunt numite trifoliate.<br /> <br /> == Frunze metamorfozate == <br /> ca urmare a adaptării frunzelor la condițiile de viață specifice plantei apar metamorfozările foliare, care îndeplinesc diverse roluri fiziologice. În urma metamorfozelor foliare, se deosebesc următoarele tipuri de frunze:<br /> * Protectoare - frunze adaptate pentru a proteja plantele de factori externi, cum ar fi prădătorii sau condițiile meteorologice adverse (Berberis vulgaris). <br /> * Agățătoare - frunze care se transformă în structuri capabile să se agațe de suporturi, ajutând plantele să se urce sau să se sprijine (Pisum sativum).<br /> * Plutitoare - frunze adaptate pentru a pluti pe suprafața apei, asigurând accesul la lumină și oxigen (Nuphar luteum).<br /> * Reduse - frunze care au fost micșorate sau modificate pentru a reduce pierderile de apă sau pentru a îmbunătăți alte funcții (Equiseium arvense).<br /> * Insectivore - frunze adaptate pentru a prinde și a digera insecte, oferind plantei nutrienți suplimentari (g. Urticularia).<br /> * Cu rol de depozitare - frunze care au evoluat pentru a stoca substanțe nutritive sau apă (Aloe).<br /> <br /> <br /> &lt;gallery mode=&quot;packed&quot;&gt;<br /> Berberis_frunza_spini.jpg|Frunze protectoare, [[Dracilă]] (''Berberis vulgaris'')<br /> Pisum_frunze_agatatoare.jpg|Frunze agățătoare, [[Mazăre]] (''Pisum sativum'')<br /> Nufar_frunze.jpg|Frunze plutitoare, [[Nufăr]] (''Nuphar luteum'')<br /> Equisetum-arvense-ln-ahaines-f.jpg|Frunze reduse, [[Coada calului]] (''Equiseium arvense'')<br /> Drosera_frunza.jpeg|Frunze insectivore, [[Drosera]] (''Drosera capensis'')<br /> Aloe-vera-in-africa.jpg|Frunze cu rol de depozitare, [[Aloe]] (''Aloe vera'')<br /> &lt;/gallery&gt;<br /> <br /> ==Bibliografie==<br /> * '' Calalb T., Bodrug M. Botanica Farmaceutică. Chişinău, 2009 ''<br /> * '' Билич Г.Л., Крыжановский В.А. Биология. Полный курс. В 3-х т. 2002 ''</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=959 2024-08-23T16:25:34Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> == Configurația limbului ==<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> == Nervaţiunea frunzei ==<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.<br /> [[Fișier:Frunza_nervuri.jpg|300px|left]]<br /> După modul de ramificare a nervurilor deosebim frunze cu nervaţiune:<br /> * uninervă '''(A)'''<br /> * dichotomică '''(B)''' <br /> * penată '''(C)''' <br /> * palmată '''(D)''' <br /> * paralelă '''(E)'''<br /> * arcuată '''(F)'''<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> == Frunze compuse ==<br /> În cazul în care pe un pețiol comun, denumit rachis, sunt dispuse mai multe lamine, numite foliole, iar fiecare foliolă dezvoltă pețiolul său propriu, se deosebesc frunzele compuse.<br /> <br /> [[Fișier:Frunze_compuse.png|500px|right]]<br /> <br /> După modul de inserare a foliolelor pe rachis, se deosebesc frunzele compuse:<br /> Pinate - foliolele sunt dispuse pe rachis, la intervale regulate, formând o structură asemănătoare unei pene.<br /> Palmate - foliolele sunt atașate la un punct comun la capătul rachisului, formând o structură asemănătoare unei palme.<br /> <br /> '''Frunzele pinat-compuse''' pot fi:<br /> * Paripenat-compuse - când foliolele sunt dispuse simetric pe rachis, formând o structură uniformă. Exemple sunt alunele de pământ (Arachis hypogaea) și Cassia acutifolia.<br /> * Imparipenat-compuse - când foliolele sunt dispuse pe rachis în mod simetric, dar în vârf se găsește o foliolă nepereche. Exemple sunt măceșul (Rosa canina) și salcâmul (Robinia pseudacacia).<br /> * Dublu-pinată-compuse - când foliolele sunt dispuse pe un rachis de ordinul II, care la rândul său este atașat pe rachisul de ordinul I (rachis principal). Exemple sunt glădița (Gleditsia triacanthos).<br /> '''Frunzele palmat-compuse''' au întotdeauna un număr impar de foliole, care sunt de obicei inegale ca mărime și inserate la același nivel pe rachis. La plante precum Potentilla reptans, numărul foliolelor este 5, iar la castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) - 7 foliole. În cazul foliolelor în număr de trei, cum ar fi la fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max) și fragii de pădure (Fragaria vesca), frunzele sunt numite trifoliate.<br /> <br /> == Frunze metamorfozate == <br /> ca urmare a adaptării frunzelor la condițiile de viață specifice plantei apar metamorfozările foliare, care îndeplinesc diverse roluri fiziologice. În urma metamorfozelor foliare, se deosebesc următoarele tipuri de frunze:<br /> * Protectoare - frunze adaptate pentru a proteja plantele de factori externi, cum ar fi prădătorii sau condițiile meteorologice adverse (Berberis vulgaris). <br /> * Agățătoare - frunze care se transformă în structuri capabile să se agațe de suporturi, ajutând plantele să se urce sau să se sprijine (Pisum sativum).<br /> * Plutitoare - frunze adaptate pentru a pluti pe suprafața apei, asigurând accesul la lumină și oxigen (Nuphar luteum).<br /> * Reduse - frunze care au fost micșorate sau modificate pentru a reduce pierderile de apă sau pentru a îmbunătăți alte funcții (Equiseium arvense).<br /> * Insectivore - frunze adaptate pentru a prinde și a digera insecte, oferind plantei nutrienți suplimentari (g. Urticularia).<br /> * Cu rol de depozitare - frunze care au evoluat pentru a stoca substanțe nutritive sau apă (Aloe).<br /> <br /> <br /> &lt;gallery mode=&quot;packed&quot;&gt;<br /> Berberis_frunza_spini.jpg|Frunze protectoare, [[Dracilă]] (''Berberis vulgaris'')<br /> Pisum_frunze_agatatoare.jpg|Frunze agățătoare, [[Mazăre]] (''Pisum sativum'')<br /> Nufar_frunze.jpg|Frunze plutitoare, [[Nufăr]] (''Nuphar luteum'')<br /> Equisetum-arvense-ln-ahaines-f.jpg|Frunze reduse, [[Coada calului]] (''Equiseium arvense'')<br /> Drosera_frunza.jpeg|Frunze insectivore, [[Drosera]] (''Drosera capensis'')<br /> Aloe-vera-in-africa.jpg|Frunze cu rol de depozitare, [[Aloe]] (''Aloe vera'')<br /> &lt;/gallery&gt;<br /> <br /> ==Bibliografie==<br /> * '' Calalb T., Bodrug M. Botanica Farmaceutică. Chişinău, 2009 ''<br /> * '' Билич Г.Л., Крыжановский В.А. Биология. Полный курс. В 3-х т. 2002 ''</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=958 2024-08-23T16:24:20Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> == Nervaţiunea frunzei ==<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.<br /> [[Fișier:Frunza_nervuri.jpg|300px|left]]<br /> După modul de ramificare a nervurilor deosebim frunze cu nervaţiune:<br /> * uninervă '''(A)'''<br /> * dichotomică '''(B)''' <br /> * penată '''(C)''' <br /> * palmată '''(D)''' <br /> * paralelă '''(E)'''<br /> * arcuată '''(F)'''<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> == Frunze compuse ==<br /> În cazul în care pe un pețiol comun, denumit rachis, sunt dispuse mai multe lamine, numite foliole, iar fiecare foliolă dezvoltă pețiolul său propriu, se deosebesc frunzele compuse.<br /> <br /> [[Fișier:Frunze_compuse.png|500px|right]]<br /> <br /> După modul de inserare a foliolelor pe rachis, se deosebesc frunzele compuse:<br /> Pinate - foliolele sunt dispuse pe rachis, la intervale regulate, formând o structură asemănătoare unei pene.<br /> Palmate - foliolele sunt atașate la un punct comun la capătul rachisului, formând o structură asemănătoare unei palme.<br /> <br /> '''Frunzele pinat-compuse''' pot fi:<br /> * Paripenat-compuse - când foliolele sunt dispuse simetric pe rachis, formând o structură uniformă. Exemple sunt alunele de pământ (Arachis hypogaea) și Cassia acutifolia.<br /> * Imparipenat-compuse - când foliolele sunt dispuse pe rachis în mod simetric, dar în vârf se găsește o foliolă nepereche. Exemple sunt măceșul (Rosa canina) și salcâmul (Robinia pseudacacia).<br /> * Dublu-pinată-compuse - când foliolele sunt dispuse pe un rachis de ordinul II, care la rândul său este atașat pe rachisul de ordinul I (rachis principal). Exemple sunt glădița (Gleditsia triacanthos).<br /> '''Frunzele palmat-compuse''' au întotdeauna un număr impar de foliole, care sunt de obicei inegale ca mărime și inserate la același nivel pe rachis. La plante precum Potentilla reptans, numărul foliolelor este 5, iar la castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) - 7 foliole. În cazul foliolelor în număr de trei, cum ar fi la fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max) și fragii de pădure (Fragaria vesca), frunzele sunt numite trifoliate.<br /> <br /> == Frunze metamorfozate == <br /> ca urmare a adaptării frunzelor la condițiile de viață specifice plantei apar metamorfozările foliare, care îndeplinesc diverse roluri fiziologice. În urma metamorfozelor foliare, se deosebesc următoarele tipuri de frunze:<br /> * Protectoare - frunze adaptate pentru a proteja plantele de factori externi, cum ar fi prădătorii sau condițiile meteorologice adverse (Berberis vulgaris). <br /> * Agățătoare - frunze care se transformă în structuri capabile să se agațe de suporturi, ajutând plantele să se urce sau să se sprijine (Pisum sativum).<br /> * Plutitoare - frunze adaptate pentru a pluti pe suprafața apei, asigurând accesul la lumină și oxigen (Nuphar luteum).<br /> * Reduse - frunze care au fost micșorate sau modificate pentru a reduce pierderile de apă sau pentru a îmbunătăți alte funcții (Equiseium arvense).<br /> * Insectivore - frunze adaptate pentru a prinde și a digera insecte, oferind plantei nutrienți suplimentari (g. Urticularia).<br /> * Cu rol de depozitare - frunze care au evoluat pentru a stoca substanțe nutritive sau apă (Aloe).<br /> <br /> <br /> &lt;gallery mode=&quot;packed&quot;&gt;<br /> Berberis_frunza_spini.jpg|Frunze protectoare, [[Dracilă]] (''Berberis vulgaris'')<br /> Pisum_frunze_agatatoare.jpg|Frunze agățătoare, [[Mazăre]] (''Pisum sativum'')<br /> Nufar_frunze.jpg|Frunze plutitoare, [[Nufăr]] (''Nuphar luteum'')<br /> Equisetum-arvense-ln-ahaines-f.jpg|Frunze reduse, [[Coada calului]] (''Equiseium arvense'')<br /> Drosera_frunza.jpeg|Frunze insectivore, [[Drosera]] (''Drosera capensis'')<br /> Aloe-vera-in-africa.jpg|Frunze cu rol de depozitare, [[Aloe]] (''Aloe vera'')<br /> &lt;/gallery&gt;<br /> <br /> ==Bibliografie==<br /> * '' Calalb T., Bodrug M. Botanica Farmaceutică. Chişinău, 2009 ''<br /> * '' Билич Г.Л., Крыжановский В.А. Биология. Полный курс. В 3-х т. 2002 ''</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=957 2024-08-23T16:22:05Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> == Nervaţiunea frunzei ==<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.<br /> [[Fișier:Frunza_nervuri.jpg|300px|left]]<br /> După modul de ramificare a nervurilor deosebim frunze cu nervaţiune:<br /> * uninervă '''(A)'''<br /> * dichotomică '''(B)''' <br /> * penată '''(C)''' <br /> * palmată '''(D)''' <br /> * paralelă '''(E)'''<br /> * arcuată '''(F)'''<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> == Frunze compuse ==<br /> În cazul în care pe un pețiol comun, denumit rachis, sunt dispuse mai multe lamine, numite foliole, iar fiecare foliolă dezvoltă pețiolul său propriu, se deosebesc frunzele compuse.<br /> <br /> [[Fișier:Frunze_compuse.png|500px|right]]<br /> <br /> După modul de inserare a foliolelor pe rachis, se deosebesc frunzele compuse:<br /> Pinate - foliolele sunt dispuse pe rachis, la intervale regulate, formând o structură asemănătoare unei pene.<br /> Palmate - foliolele sunt atașate la un punct comun la capătul rachisului, formând o structură asemănătoare unei palme.<br /> <br /> '''Frunzele pinat-compuse''' pot fi:<br /> * Paripenat-compuse - când foliolele sunt dispuse simetric pe rachis, formând o structură uniformă. Exemple sunt alunele de pământ (Arachis hypogaea) și Cassia acutifolia.<br /> * Imparipenat-compuse - când foliolele sunt dispuse pe rachis în mod simetric, dar în vârf se găsește o foliolă nepereche. Exemple sunt măceșul (Rosa canina) și salcâmul (Robinia pseudacacia).<br /> * Dublu-pinată-compuse - când foliolele sunt dispuse pe un rachis de ordinul II, care la rândul său este atașat pe rachisul de ordinul I (rachis principal). Exemple sunt glădița (Gleditsia triacanthos).<br /> '''Frunzele palmat-compuse''' au întotdeauna un număr impar de foliole, care sunt de obicei inegale ca mărime și inserate la același nivel pe rachis. La plante precum Potentilla reptans, numărul foliolelor este 5, iar la castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) - 7 foliole. În cazul foliolelor în număr de trei, cum ar fi la fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max) și fragii de pădure (Fragaria vesca), frunzele sunt numite trifoliate.<br /> <br /> == Frunze metamorfozate == <br /> ca urmare a adaptării frunzelor la condițiile de viață specifice plantei apar metamorfozările foliare, care îndeplinesc diverse roluri fiziologice. În urma metamorfozelor foliare, se deosebesc următoarele tipuri de frunze:<br /> * Protectoare - frunze adaptate pentru a proteja plantele de factori externi, cum ar fi prădătorii sau condițiile meteorologice adverse (Berberis vulgaris). <br /> * Agățătoare - frunze care se transformă în structuri capabile să se agațe de suporturi, ajutând plantele să se urce sau să se sprijine (Pisum sativum).<br /> * Plutitoare - frunze adaptate pentru a pluti pe suprafața apei, asigurând accesul la lumină și oxigen (Nuphar luteum).<br /> * Reduse - frunze care au fost micșorate sau modificate pentru a reduce pierderile de apă sau pentru a îmbunătăți alte funcții (Equiseium<br /> a n ’ense).<br /> * Insectivore - frunze adaptate pentru a prinde și a digera insecte, oferind plantei nutrienți suplimentari (g. Urticularia).<br /> * Cu rol de depozitare - frunze care au evoluat pentru a stoca substanțe nutritive sau apă (Aloe).<br /> <br /> <br /> &lt;gallery mode=&quot;packed&quot;&gt;<br /> Berberis_frunza_spini.jpg|Frunze protectoare, [[Dracilă]] (''Berberis vulgaris'')<br /> Pisum_frunze_agatatoare.jpg|Frunze agățătoare, [[Mazăre]] (''Pisum sativum'')<br /> Nufar_frunze.jpg|Frunze plutitoare, [[Nufăr]] (''Nuphar luteum'')<br /> Equisetum-arvense-ln-ahaines-f.jpg|Frunze reduse, [[Coada calului]] (''Equiseium arvense'')<br /> Drosera_frunza.jpeg|Frunze insectivore, [[Drosera]] (''Drosera capensis'')<br /> Aloe-vera-in-africa.jpg|Frunze cu rol de depozitare, [[Aloe]] (''Aloe vera'')<br /> &lt;/gallery&gt;<br /> <br /> ==Bibliografie==<br /> * '' Calalb T., Bodrug M. Botanica Farmaceutică. Chişinău, 2009 ''<br /> * '' Билич Г.Л., Крыжановский В.А. Биология. Полный курс. В 3-х т. 2002 ''</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=956 2024-08-23T16:21:48Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> == Nervaţiunea frunzei ==<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.<br /> [[Fișier:Frunza_nervuri.jpg|300px|left]]<br /> După modul de ramificare a nervurilor deosebim frunze cu nervaţiune:<br /> * uninervă '''(A)'''<br /> * dichotomică '''(B)''' <br /> * penată '''(C)''' <br /> * palmată '''(D)''' <br /> * paralelă '''(E)'''<br /> * arcuată '''(F)'''<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> == Frunze compuse ==<br /> În cazul în care pe un pețiol comun, denumit rachis, sunt dispuse mai multe lamine, numite foliole, iar fiecare foliolă dezvoltă pețiolul său propriu, se deosebesc frunzele compuse.<br /> <br /> [[Fișier:Frunze_compuse.png|500px|right]]<br /> <br /> După modul de inserare a foliolelor pe rachis, se deosebesc frunzele compuse:<br /> Pinate - foliolele sunt dispuse pe rachis, la intervale regulate, formând o structură asemănătoare unei pene.<br /> Palmate - foliolele sunt atașate la un punct comun la capătul rachisului, formând o structură asemănătoare unei palme.<br /> <br /> '''Frunzele pinat-compuse''' pot fi:<br /> * Paripenat-compuse - când foliolele sunt dispuse simetric pe rachis, formând o structură uniformă. Exemple sunt alunele de pământ (Arachis hypogaea) și Cassia acutifolia.<br /> * Imparipenat-compuse - când foliolele sunt dispuse pe rachis în mod simetric, dar în vârf se găsește o foliolă nepereche. Exemple sunt măceșul (Rosa canina) și salcâmul (Robinia pseudacacia).<br /> * Dublu-pinată-compuse - când foliolele sunt dispuse pe un rachis de ordinul II, care la rândul său este atașat pe rachisul de ordinul I (rachis principal). Exemple sunt glădița (Gleditsia triacanthos).<br /> '''Frunzele palmat-compuse''' au întotdeauna un număr impar de foliole, care sunt de obicei inegale ca mărime și inserate la același nivel pe rachis. La plante precum Potentilla reptans, numărul foliolelor este 5, iar la castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) - 7 foliole. În cazul foliolelor în număr de trei, cum ar fi la fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max) și fragii de pădure (Fragaria vesca), frunzele sunt numite trifoliate.<br /> <br /> == Frunze metamorfozate == <br /> ca urmare a adaptării frunzelor la condițiile de viață specifice plantei apar metamorfozările foliare, care îndeplinesc diverse roluri fiziologice. În urma metamorfozelor foliare, se deosebesc următoarele tipuri de frunze:<br /> * Protectoare - frunze adaptate pentru a proteja plantele de factori externi, cum ar fi prădătorii sau condițiile meteorologice adverse (Berberis vulgaris). <br /> * Agățătoare - frunze care se transformă în structuri capabile să se agațe de suporturi, ajutând plantele să se urce sau să se sprijine (Pisum sativum).<br /> * Plutitoare - frunze adaptate pentru a pluti pe suprafața apei, asigurând accesul la lumină și oxigen (Nuphar luteum).<br /> * Reduse - frunze care au fost micșorate sau modificate pentru a reduce pierderile de apă sau pentru a îmbunătăți alte funcții (Equiseium<br /> a n ’ense).<br /> * Insectivore - frunze adaptate pentru a prinde și a digera insecte, oferind plantei nutrienți suplimentari (g. Urticularia).<br /> * Cu rol de depozitare - frunze care au evoluat pentru a stoca substanțe nutritive sau apă (Aloe).<br /> <br /> <br /> &lt;gallery mode=&quot;packed&quot;&gt;<br /> Berberis_frunza_spini.jpg|Frunze protectoare, [[Dracilă]] (''Berberis vulgaris'')<br /> Pisum_frunze_agatatoare.jpg|Frunze agățătoare, [[Mazăre]] (''Pisum sativum'')<br /> Nufar_frunze.jpg|Frunze plutitoare, [[Nufăr]] (''Nuphar luteum'')<br /> Equisetum-arvense-ln-ahaines-f.jpg|Frunze reduse, [[Coada calului]] (''Equiseium arvense'')<br /> Drosera_frunza.jpeg|Frunze insectivore, [[Drosera]] (''Drosera capensis'')<br /> Aloe-vera-in-africa.jpg|Frunze cu rol de depozitare, [[Aloe]] (''Aloe vera'')<br /> &lt;/gallery&gt;<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> ==Bibliografie==<br /> * '' Calalb T., Bodrug M. Botanica Farmaceutică. Chişinău, 2009 ''<br /> * '' Билич Г.Л., Крыжановский В.А. Биология. Полный курс. В 3-х т. 2002 ''</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Drosera_frunza.jpeg&diff=955 2024-08-23T16:19:30Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Equisetum-arvense-ln-ahaines-f.jpg&diff=954 2024-08-23T16:16:12Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Nufar_frunze.jpg&diff=953 2024-08-23T16:12:34Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Pisum_frunze_agatatoare.jpg&diff=952 2024-08-23T16:11:16Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Aloe-vera-in-africa.jpg&diff=951 2024-08-23T16:09:13Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Berberis_frunza_spini.jpg&diff=950 2024-08-23T16:03:25Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=949 2024-08-23T14:51:18Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> == Nervaţiunea frunzei ==<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.<br /> [[Fișier:Frunza_nervuri.jpg|300px|left]]<br /> După modul de ramificare a nervurilor deosebim frunze cu nervaţiune:<br /> * uninervă '''(A)'''<br /> * dichotomică '''(B)''' <br /> * penată '''(C)''' <br /> * palmată '''(D)''' <br /> * paralelă '''(E)'''<br /> * arcuată '''(F)'''<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> == Frunze compuse ==<br /> În cazul în care pe un pețiol comun, denumit rachis, sunt dispuse mai multe lamine, numite foliole, iar fiecare foliolă dezvoltă pețiolul său propriu, se deosebesc frunzele compuse.<br /> <br /> [[Fișier:Frunze_compuse.png|500px|right]]<br /> <br /> După modul de inserare a foliolelor pe rachis, se deosebesc frunzele compuse:<br /> Pinate - foliolele sunt dispuse pe rachis, la intervale regulate, formând o structură asemănătoare unei pene.<br /> Palmate - foliolele sunt atașate la un punct comun la capătul rachisului, formând o structură asemănătoare unei palme.<br /> <br /> '''Frunzele pinat-compuse''' pot fi:<br /> * Paripenat-compuse - când foliolele sunt dispuse simetric pe rachis, formând o structură uniformă. Exemple sunt alunele de pământ (Arachis hypogaea) și Cassia acutifolia.<br /> * Imparipenat-compuse - când foliolele sunt dispuse pe rachis în mod simetric, dar în vârf se găsește o foliolă nepereche. Exemple sunt măceșul (Rosa canina) și salcâmul (Robinia pseudacacia).<br /> * Dublu-pinată-compuse - când foliolele sunt dispuse pe un rachis de ordinul II, care la rândul său este atașat pe rachisul de ordinul I (rachis principal). Exemple sunt glădița (Gleditsia triacanthos).<br /> '''Frunzele palmate-compuse''' au întotdeauna un număr impar de foliole, care sunt de obicei inegale ca mărime și inserate la același nivel pe rachis. La plante precum Potentilla reptans, numărul foliolelor este 5, iar la castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) - 7 foliole. În cazul foliolelor în număr de trei, cum ar fi la fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max) și fragii de pădure (Fragaria vesca), frunzele sunt numite trifoliate.<br /> <br /> <br /> ==Bibliografie==<br /> * '' Calalb T., Bodrug M. Botanica Farmaceutică. Chişinău, 2009 ''<br /> * '' Билич Г.Л., Крыжановский В.А. Биология. Полный курс. В 3-х т. 2002 ''</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=948 2024-08-23T14:45:21Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> == Nervaţiunea frunzei ==<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.<br /> [[Fișier:Frunza_nervuri.jpg|300px|left]]<br /> După modul de ramificare a nervurilor deosebim frunze cu nervaţiune:<br /> * uninervă '''(A)'''<br /> * dichotomică '''(B)''' <br /> * penată '''(C)''' <br /> * palmată '''(D)''' <br /> * paralelă '''(E)'''<br /> * arcuată '''(F)'''<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> == Frunze compuse ==<br /> În cazul în care pe un pețiol comun, denumit rachis, sunt dispuse mai multe lamine, numite foliole, iar fiecare foliolă dezvoltă pețiolul său propriu, se deosebesc frunzele compuse.<br /> <br /> [[Fișier:Frunze_compuse.png|500px|right]]<br /> <br /> După modul de inserare a foliolelor pe rachis, se deosebesc frunzele compuse:<br /> Pinate - foliolele sunt dispuse pe rachis, la intervale regulate, formând o structură asemănătoare unei pene.<br /> Palmate - foliolele sunt atașate la un punct comun la capătul rachisului, formând o structură asemănătoare unei palme.<br /> <br /> '''Frunzele pinat-compuse''' pot fi:<br /> * Paripenat-compuse - când foliolele sunt dispuse simetric pe rachis, formând o structură uniformă. Exemple sunt alunele de pământ (Arachis hypogaea) și Cassia acutifolia.<br /> * Imparipenat-compuse - când foliolele sunt dispuse pe rachis în mod simetric, dar în vârf se găsește o foliolă nepereche. Exemple sunt măceșul (Rosa canina) și salcâmul (Robinia pseudacacia).<br /> * Dublu-pinată-compuse - când foliolele sunt dispuse pe un rachis de ordinul II, care la rândul său este atașat pe rachisul de ordinul I (rachis principal). Exemple sunt glădița (Gleditsia triacanthos).<br /> '''Frunzele palmate-compuse''' au întotdeauna un număr impar de foliole, care sunt de obicei inegale ca mărime și inserate la același nivel pe rachis. La plante precum Potentilla reptans, numărul foliolelor este 5, iar la castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) - 7 foliole. În cazul foliolelor în număr de trei, cum ar fi la fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max) și fragii de pădure (Fragaria vesca), frunzele sunt numite trifoliate.</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Frunze_compuse.png&diff=947 2024-08-23T14:43:48Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=946 2024-08-23T14:42:40Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> == Nervaţiunea frunzei ==<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.<br /> [[Fișier:Frunza_nervuri.jpg|300px|left]]<br /> După modul de ramificare a nervurilor deosebim frunze cu nervaţiune:<br /> * uninervă '''(A)'''<br /> * dichotomică '''(B)''' <br /> * penată '''(C)''' <br /> * palmată '''(D)''' <br /> * paralelă '''(E)'''<br /> * arcuată '''(F)'''<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> == Frunze compuse ==<br /> În cazul în care pe un pețiol comun, denumit rachis, sunt dispuse mai multe lamine, numite foliole, iar fiecare foliolă dezvoltă pețiolul său propriu, se deosebesc frunzele compuse.<br /> <br /> După modul de inserare a foliolelor pe rachis, se deosebesc frunzele compuse:<br /> Pinate - foliolele sunt dispuse pe rachis, la intervale regulate, formând o structură asemănătoare unei pene.<br /> Palmate - foliolele sunt atașate la un punct comun la capătul rachisului, formând o structură asemănătoare unei palme.<br /> <br /> '''Frunzele pinat-compuse''' pot fi:<br /> * Paripenat-compuse - când foliolele sunt dispuse simetric pe rachis, formând o structură uniformă. Exemple sunt alunele de pământ (Arachis hypogaea) și Cassia acutifolia.<br /> * Imparipenat-compuse - când foliolele sunt dispuse pe rachis în mod simetric, dar în vârf se găsește o foliolă nepereche. Exemple sunt măceșul (Rosa canina) și salcâmul (Robinia pseudacacia).<br /> * Dublu-pinată-compuse - când foliolele sunt dispuse pe un rachis de ordinul II, care la rândul său este atașat pe rachisul de ordinul I (rachis principal). Exemple sunt glădița (Gleditsia triacanthos).<br /> '''Frunzele palmate-compuse''' au întotdeauna un număr impar de foliole, care sunt de obicei inegale ca mărime și inserate la același nivel pe rachis. La plante precum Potentilla reptans, numărul foliolelor este 5, iar la castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) - 7 foliole. În cazul foliolelor în număr de trei, cum ar fi la fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max) și fragii de pădure (Fragaria vesca), frunzele sunt numite trifoliate.</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=945 2024-08-23T14:24:34Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> == Nervaţiunea frunzei ==<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.<br /> [[Fișier:Frunza_nervuri.jpg|300px|left]]<br /> După modul de ramificare a nervurilor deosebim frunze cu nervaţiune:<br /> * uninervă '''(A)'''<br /> * dichotomică '''(B)''' <br /> * penată '''(C)''' <br /> * palmată '''(D)''' <br /> * paralelă '''(E)'''<br /> * arcuată '''(F)'''<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> == Frunze compuse ==<br /> În cazul în care pe un pețiol comun, denumit rachis, sunt dispuse mai multe lamine, numite foliole, iar fiecare foliolă dezvoltă pețiolul său propriu, se deosebesc frunzele compuse.</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=944 2024-08-23T14:22:19Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> == Nervaţiunea frunzei ==<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.<br /> [[Fișier:Frunza_nervuri.jpg|300px|left]]<br /> După modul de ramificare a nervurilor deosebim frunze cu nervaţiune:<br /> * uninervă '''(A)'''<br /> * dichotomică '''(B)''' <br /> * penată '''(C)''' <br /> * palmată '''(D)''' <br /> * paralelă '''(E)'''<br /> * arcuată '''(F)'''<br /> <br /> == Frunze compuse ==<br /> În cazul în care pe un pețiol comun, denumit rachis, sunt dispuse mai multe lamine, numite foliole, iar fiecare foliolă dezvoltă pețiolul său propriu, se deosebesc frunzele compuse.</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=943 2024-08-23T14:19:35Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> === Nervaţiunea frunzei ===<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.<br /> [[Fișier:Frunza_nervuri.jpg|300px|left]]<br /> După modul de ramificare a nervurilor deosebim frunze cu nervaţiune:<br /> * uninervă '''(A)'''<br /> * dichotomică '''(B)''' <br /> * penată '''(C)''' <br /> * palmată '''(D)''' <br /> * paralelă '''(E)'''<br /> * arcuată '''(F)'''</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Frunza_nervuri.jpg&diff=942 2024-08-23T14:13:50Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=941 2024-08-23T14:07:01Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> === Nervaţiunea frunzei ===<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.<br /> <br /> După modul de ramificare a nervurilor deosebim frunze cu nervaţiune:<br /> uninervă<br /> * dichotomică<br /> * paralelă<br /> * arcuată<br /> * palmată<br /> * penată</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=940 2024-08-23T14:01:09Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> === Nervaţiunea frunzei ===<br /> Reprezintă totalitatea fasciculelor conducătoare liber-lemnoase care străbat limbului foliar. Nervura frunzei asigură circulația sevei brute și elaborate, conferind totodată rigiditate limbului. În general, nervațiunile sunt mai proeminente pe partea inferioară a limbului. După gradul de ramificare, grosimea și poziția lor în limb, se disting nervuri principale, secundare, terțiare etc. Nervura principală este mult mai groasă și are o poziție mediană. De la ea derivă nervurile secundare și terțiare.</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=939 2024-08-23T13:58:46Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> ==== Morfologia limbului foliar ====<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''<br /> <br /> ==== Nervaţiunea frunzei ====</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=938 2024-08-23T13:57:17Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_2.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Frunza_2.png&diff=937 2024-08-23T13:55:32Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=936 2024-08-23T13:48:14Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> [[Fișier:Frunza_1.png|400px|right]]<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Frunza_1.png&diff=935 2024-08-23T13:46:41Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Fi%C8%99ier:Frunza_morfologia.png&diff=934 2024-08-23T13:42:40Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div></div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=933 2024-08-23T13:28:38Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> <br /> === Morfologia limbului foliar ===<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=932 2024-08-23T13:14:39Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia frunzei ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''</div>

Ana Vornic https://enciclopedia.md/index.php?title=Frunz%C4%83&diff=931 2024-08-23T13:13:20Z

<p>Ana Vornic: </p> <hr /> <div>[[Fișier:Frunza_main.jpeg|250px|right]]<br /> '''Frunza''' este un organ vegetativ al plantei, ale cărui funcții principale sunt fotosinteza, schimbul de gaze și transpirația. Reprezintă o expansiune laterală a tulpinii cu creştere limitată, simetrie bila­terală şi durată scurtă de viaţă. Are două feţe: superioară sau ventrală (orientată spre axul tulpinii) şi inferioară - dorsală (orientată opus).<br /> Frunzele, spre deosebire de rădăcină și tulpină, au dimensiuni mai mici, dar prin numărul lor mare acoperă o suprafață extinsă. Frunza s-a adaptat pentru a îndeplini și alte funcții nespecifice, cum ar fi: reproducția vegetativă, apărarea, depozitarea substanțelor de rezervă, și suportul plantelor. Dimensiunea frunzelor variază în funcție de specie, de la cîțiva milimetri sau centimetri pînă la cîțiva metri. Cele mai mari frunze sunt întîlnite la palmierul din Brazilia, Raphia taedigera, care poate atinge o lungime de 20 metri și o lățime de 10-12 metri.<br /> <br /> Aproape toate frunzele plantelor vegeteză o perioadă limitată de timp, după care cad de pe tulpină. O excepție remarcabilă este ''Welwitschia mirabilis'', care își păstrează frunzele pe toată durata vieții, adică mai mult de o sută de ani, acestea crescînd continuu datorită existenței unui meristem apical la baza frunzelor. Plantele care au frunze pe tot parcursul anului sunt numite veșnic verzi, și printre ele se numără copaci, arbuști și ierburi. Deși denumirea indică faptul că aceste frunze trăiesc aparent „etern”, ele sunt înlocuite treptat cu frunze mai tinere. În regiunile temperate, plantele veșnic verzi își păstrează frunzele în timpul iernii, dar încep să cadă treptat primăvara.<br /> <br /> == Morfologia tulpinii ==<br /> Părţile com ponente ale unei frunze sunt: '''limbul, pețiolul și teaca'''. Limbul reprezintă partea principală și, de obicei, cea mai mare a unei frunze e plat, verde și străbătut de numeroase nervuri.<br /> Caracteristicile morfologice specifice limbului, utilizate pentru determinarea speciilor de plante, sunt: configurația limbului, forma vîrfului limbului, forma bazei limbului, forma marginii limbului, gradul de păroșenie, culoarea limbului, și tipul de nervațiune al limbului.<br /> '''Configurația limbului''' este foarte diversă și derivă din unele forme geometrice de bază, ținînd cont de raportul dintre lungimea și lățimea limbului, precum și de locul de intersecție al acestora. Deosebim următoarele tipuri de configurație:<br /> [[Fișier:Frunza_configuratia.png|400px|right]]<br /> <br /> * Aciculară: limbul este îngust și rigid, specific coniferelor, ca la pinul de pădure (Pinus sylvestris) și bradul (Abies alba). '''(1)'''<br /> * Liniară: lungimea depășește mult lățimea, iar marginile sunt aproape paralele, ca la ghiocel (Galanthus nivalis), brîndușa de toamnă (Colchicum autumnale), și multe specii din familia Poaceae; la rozmarin (Rosmarinus officinalis) - liniar-lanceolată. '''(2)'''<br /> * Ovat-lanceolată: lungimea limbului este de 2-3 ori mai mare decît lățimea, ca la lăcrămioară (Convallaria majalis). '''(3)'''<br /> * Lanceolată: diametrul mare este de 3-4 ori mai lung decît cel mic, iar limbul este ascuțit atît la vîrf, cît și la bază (pătlagina îngustă - Plantago lanceolata, salcie - Salix alba); la cătina albă (Hippophae rhamnoides) - îngust lanceolată. '''(4)'''<br /> * Eliptică: limbul amintește o elipsă cu vîrful și baza ascuțite (pătlagina mare - Plantago major, maghiran - Majorana hortensis). '''(5)'''<br /> * Romboidală: cele două diagonale pot fi egale sau inegale, iar pețiolul se prinde de partea terminală a diagonalei mari. '''(6)'''<br /> * Circulară: configurația unui cerc (plopul tremurător - Populus tremula). '''(7)'''<br /> * Ovată sau ovală: amintește forma unui ou, ca la frunza de păr (Pyrus communis). '''(8)'''<br /> * Spatulată: limbul cu vîrful rotunjit, iar baza îngustată de-a lungul pețiolului, amintind o spatulă, ca la bănuței (Bellis perennis). '''(9)'''<br /> * Obovată: invers ovată, intersecția celor două diametre are loc în partea superioară a limbului (la strugurii ursului - Arctostaphylos uva-ursi, dracilă - Berberis vulgaris). '''(10)'''<br /> * Peltată: asemănătoare unui scut aproape circular, cu pețiolul prins aproape de centrul limbului, ca la conduraș (Tropaeolum majus) și ricin (Ricinus communis). (11)<br /> * Sagitată: cu vîrful ascuțit și baza adîncită în formă de unghi, ca la săgeata apei (Sagittaria sagittifolia) și hrișcă (Fagopyrum esculentum). '''(12)'''<br /> * Cordiformă (cordată): asemănătoare unei inimi, cu baza în formă de inimă, ca la teiul pucios (Tilia cordata). '''(13)'''<br /> * Reniformă: asemănătoare unui rinichi, ca la pochivnic (Asarum europaeum). '''(14)'''<br /> * Hastată: în formă de cazma, cu baza prevăzută cu două urechiușe aproape orizontale, ca la măcriș (Rumex acetosa) și măcriș mărunt (Rumex acetosella). '''(15)'''</div>

Ana Vornic