Gavriil Bănulescu-Bodoni

Gavriil (născut Grigorie Bănulescu-Bodoni, 1746, Bistrița, Transilvania – d. 30 martie 1821, Chișinău, Basarabia)

Gavriil Bǎnulescu-Bodoni

A fost un mitropolit ortodox, cărturar, profesor, ieromonah, predicator și scriitor ecleziastic de seamă, care a păstorit în diferite eparhii ale Moldovei, Poltavei, Kievului și, ulterior, ale Basarabiei. Personalitate remarcabilă a ortodoxiei și culturii moldoveneşti, el a înființat instituții de învățămînt teologic și a contribuit la tipărirea de cărți bisericești în limba moldovenească, inclusiv a Noului Testament și a Bibliei. Este primul sfînt canonizat în anul 2016 de către Biserica Ortodoxă din Moldova.

Originea și familia

Gavriil, cu numele de botez Grigorie Bănulescu-Bodoni, s-a născut în anul 1746, în orașul Bistrița din Transilvania, într-o familie de nobili săraci (răzeși) refugiați din Moldova. Părinții săi, Grigorie și Anastasia, erau oameni evlavioși, fapt care l-a influențat pe tînărul Grigorie încă din copilărie.

Educația timpurie

Învățăturile elementare le-a primit în satul natal. Situația materială precară a familiei a îngreunat continuarea studiilor, însă un unchi preot, din apropierea Bistriței, i-a oferit sprijin și l-a inițiat în gramatica moldovenească elementară. De la vîrsta de 9 ani a urmat Școala Normală din Sedmigrad, unde a studiat limbile latină și slavonă. A vizitat apoi Budapesta, dar nu a fost de acord cu sistemul de învățămînt de acolo.

Studiile superioare

În anul 1771, cu sprijinul unchiului său, a devenit student la Academia Duhovnicească din Kiev (1771-1773), fondată cu ani înainte de mitropolitul Petru Movilă. După doi ani petrecuți la Kiev, în 1773 pleacă în Grecia, unde studiază la școlile grecești renumite din Patmos, Smirna și la Mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos (1773-1776). Acolo a aprofondat limba greacă veche, teologia și cunoștințe filosofice.

În anul 1776 se întoarce în Transilvania, unde devine profesor la o școală din orașul Năsăud. Un an mai tîrziu, în 1777, ajunge la Iași, unde, sub patronajul mitropolitului Gavriil Calimachi, își valorifică cunoștințele dobîndite, însușindu-și la perfecție limbile latină, franceză, greaca veche, istoria bisericii universale și geografia. Devine profesor de limba latină la Școala Domnească din Iași. Dorința de a se călugări și sprijinul mitropolitului Calimachi îl determină să plece din nou în Grecia.

În 1779 ajunge la Constantinopol, unde patriarhul Sofronie al Constantinopolului îi acordă o atenție deosebită. În același an se călugărește la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Constantinopol, primind numele Gavriil, și își continuă studiile la școala din insula Patmos (1779-1780).

Începutul carierei bisericești

Revenit la Iași în 1781, Gavriil este hirotonit ierodiacon (31 august 1781), iar la 1 septembrie 1781 devine ieromonah și predicator în limbile greacă și moldovenească la Catedrala Mitropolitană din Iași. Între 1781 și 1782 a fost profesor de limbă greacă, ieromonah și predicator, apoi, din pricina vremurilor tulburi, a plecat la Poltava (în Rusia), unde a fost invitat de Nichifor Feotoki.

Între 1782 și 1784 a ocupat funcția de profesor la Seminarul din Poltava, apoi prefect și profesor de filosofie la același așezămînt. În 1784 se întoarce la Iași și, în 1786, este hirotonit arhimandrit. Propus ca episcop al Romanului, nu a fost acceptat de domnul fanariot al vremii, astfel că în același an se reîntoarce în Rusia, unde, între 1786 și 1791, devine rector al Seminarului din Poltava.

Episcop și mitropolit

La 26 decembrie 1791, arhiepiscopul Ambrozie Serebrennikov al Poltavei îl hirotonește pe Gavriil ca episcop-vicar de Akkerman și Bender (Cetatea Albă și Tighina). La 10 februarie 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse îl numește mitropolit al Moldovei. Totuși, noul domn al Moldovei, Alexandru Moruzi, se opune și, în aprilie 1792, îl arestează, trimițîndu-l la Istanbul. Acolo, patriarhul Constantinopolului, la insistențele domnitorului, îl constrînge să renunțe la ierarhia rusă, însă mitropolitul Gavriil refuză. Este ținut în închisoare timp de șase luni. Prin intervenția reprezentantului Rusiei la Poartă, este eliberat și se reîntoarce în Rusia.

Între anii 1793 și 1799 este mitropolit al Poltavei, apoi al Kievului și Galiciei (1799-1803). În 1801 țarul Alexandru I îl numește membru al Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Se retrage din funcție în 1803 și se stabilește la Odesa, apoi, din 1804 pînă în 1808, locuiește la Dubăsari.

La 27 martie 1808, printr-un ucaz al țarului, Gavriil devine exarh al Bisericii din Moldova și Valahia, aflate sub ocupație și influență militară rusă. A fost instalat la Iași (22 mai 1808) și a condus Mitropolia Moldovei pînă după pacea de la București din 16 mai 1812.

Activitatea în Basarabia

După încheierea păcii, la 21 august 1813, țarul Rusiei îl numește în fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu reședința la Chișinău, eparhie creată la cererea sa. Din 1813 și pînă la moarte (1821), Gavriil a fost mitropolit al acestei eparhii, unde a reorganizat și consolidat viața bisericească. A înființat un Seminar Teologic la Chișinău (31 ianuarie 1813) pentru formarea unui cler bine pregătit. A întreprins măsuri ferme pentru a combate dezinformările care tulburau populația Basarabiei și a primit din partea guvernului rus asigurări că această provincie va avea propriul guvern civil, consolidînd astfel relațiile dintre Rusia și Basarabia.

Mitropolitul Gavriil s-a implicat și în viața civică, ocupîndu-se de amenajarea bisericilor, construind cîteva lăcașuri de cult la Chișinău și în alte localități. A acordat o atenție sporită restaurării bătrînei Mănăstiri Căpriana, pe care a împodobit-o și care a devenit locul său de odihnă veșnică.

Contribuții culturale și tipărituri

Ca exarh al Bisericii din Moldova și Valahia, a tipărit cărți la Mănăstirea Neamț, precum „Chiriacodromion” (1811). În Basarabia, a înființat o tipografie eparhială la Chișinău (1814), unde s-au tipărit numeroase cărți de cult în limba moldovenească , contribuind substanțial la promovarea literaturii bisericești moldoveneşti.

Printre lucrările tipărite sub îndrumarea sa se numără:

• „Liturghierul” (1815)
• „Molitvelnicul” (1820)
• „Ceaslovul” (1817)
• „Psaltirea” (1818)
• „Mineiul de obște” (1820)
• „Apostolul” (1820)
• „Evanghelia” (1820)
• „Tipicul” (1821)
• „Bucoavna” (1814)
• „Catihisis” (1816), după Platon al Moscovei.

La insistențele sale au fost tipărite la Petersburg, în limba moldovenească, „Noul Testament” (1817) și „Biblia” (1819). A sprijinit activitatea clerului de mir și a mănăstirilor, promovînd o viață bisericească autentică și accesibilă credincioșilor de rînd.

Ultimii ani și moartea

În anii de cîrmuire a eparhiei Chișinăului, mitropolitul Gavriil a avut numeroase realizări, reușind să organizeze viața bisericească și să dezvolte învățămîntul teologic. La 29 aprilie 1818 s-a întîlnit la Chișinău cu împăratul Alexandru I. În 1821, la 26 martie, s-a îmbolnăvit grav, iar pe 30 martie 1821, la vîrsta de aproximativ 75 de ani, și-a dat sufletul în mîinile Creatorului.

Conform dorinței sale, a fost înmormîntat la 1 aprilie 1821, la Mănăstirea Căpriana, lîngă biserica „Adormirea Maicii Domnului” pe care o restaurase. Pe piatra sa funerară au fost gravate date biografice și un epitaf care se încheie cu cuvintele:

„Numele său va exista în veacuri. Înțelepciunea sa va fi destăinuită oamenilor și Biserica îi va înălța laude!'”

Canonizarea și moștenirea

Pe data de 28 iulie 2016, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a reconfirmat decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din 15 iulie 2016 privind canonizarea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, alături de Fericita Agafia de la Mănăstirea Cușelăuca. Canonizarea propriu-zisă a avut loc la 3 septembrie 2016, ziua înființării Episcopiei Chișinăului și a Hotinului.

În Chișinău, una dintre străzile centrale îi poartă numele, onorîndu-i memoria și contribuțiile sale. Considerat un stîlp al ortodoxiei și culturii, Gavriil Bănulescu-Bodoni rămîne o figură marcantă a istoriei Bisericii Ortodoxe, a spațiului moldovenesc și a Basarabiei, prin tot ceea ce a dăruit credinței, culturii și limbii strămoșești.